Buna!
Wow!
Nu ma asteptam sa primesc atat de multe reply-uri, atat de multe reactii de curiozitate si de interes in urma e-mailului anterior in care vorbeam.
Sunt extrem de recunoscatoare si iti multumesc daca m-ai urmarit pana acum si ca esti cu mine aici, prin text, in acest moment.
Asadar, vorbeam in mailul anterior despre amorteala resimtita chiar ca nefericire ce apare cand uitam de noi, cand suntem deconectati de sinele nostru autentic, cand ne pierdem in rutina si nu ne oprim pentru o clipa sa ne intrebam:
Cine sunt?
De ce fac toate astea?
Cum am ajuns aici?
Vreau sa iti spun ceva important! Esti pregatit?
- Fie ca treci printr-o dezamagire
- Fie ca esti intr-o relatie toxica
- Fie ca nu esti multumit de jobul tau
- Fie ca sanatatea ta incepe sa fie subreda
- Sau nu-ti place felul cum arati si te simti
Nu ai ajuns aici printr-o coincidenta.
Nu s-a intamplat totul peste noapte.
Ci in fiecare moment ai facut micro-alegeri care te-au adus aici.
Ai ales sa inchizi inca odata ochii in fata “curentului electric” care trimitea socuri in interiorul tau pana ti-au amortit simturile, pana ai uitat cine esti si cum sa te aperi, cum sa te ridici din pozitia de sclav si sa iesi din cusca…( vezi mailul anterior, ca sa intelegi la ce ma refer)
Ai ales inca odata sa te lasi controlat de furie, de nevoia de control, nevoia de a avea “puterea” si dependenta de acea dopamina, de adrenalina care vin chiar si din a te hrani cu “drama”.
Ai ales sa lasi inca odata emotiile necontrolate sa puna control asupra ta incat nici nu mai te mai simti tu in ceea ce faci si zici, lasand prapad in jur.
Ai ales sa lasi disperarea ta, frica ta de a pierde sau frica de abandon sa iti sufoce partenerul, sa puna stapanire asupra ta, uitand ca nimeni nu apartine nimanui si ca nu poti tine oamenii cu forta.
Ai uitat de valoarea ta personala.
Ai ales sa te indopi cu mancare umpland un alt fel de foame. A sufletului tau.
Ai ales sa nu dormi suficient, sa nu meditezi, sa nu faci curatenie in tine, sa nu te asculti.
Inca odata si inca odata, pana corpul tau a spus STOP cum s-a priceput el mai bine…
Fie prin atacuri de panica, fie prin boli autoimune, fie prin lipsa somnului, prin imunitate scazuta, sau alta boala ori oboseala cronica.
Ai ales sa nu iti mai pese cum arati, pentru ca ti s-a parut ca te prinde bine look-ul de victima, semi-dezordonata, semi-deznadajduita, cu privirea semi-pierduta in gol, cu hainele aruncate pe tine semi-la-ntamplare, ca sa fie, caci esti mereu pe fuga, mereu in goana dupa ceva, dupa altceva…
Si nimic nu te multumeste.
Fiindca nimic nu pare acum la locul lui.
Fara sa iti dai seama, ai ales, ai urmat o strategie ca sa ajungi aici.
Nu iti face griji, procesul poate fi inversat!
Vreau sa iti povestesc cum a fost pentru mine sa fiu “aici, in locul unde nu ma iubeam.
Si cum am iesit din el.
Atat de mult nu ma iubeam, incat ce faceam semana mai mult cu ura de sine, decat cu iubirea de sine.
As fi putut jura ca nu sunt dependenta de nimic, caci nu fumez, rar beau alcool, nu ma droghez si nu joc jocuri de noroc.
Nu intelegeam cum adica sa ai un viciu, cum poti sa fi sclavul unei dependente.
Abia tarziu mi-am dat seama ca si eu aveam una la fel de puternica precum celelalte.
Eram Dependenta De Iubirea Altora.
Eram dependenta de oameni.
Tata a plecat cand aveam in jur de doi ani si l-am cunoscut abia la saisprezece.
Am incercat sa avem o relatie insa a esuat de foarte multe ori in tot timpul care a urmat dupa.
Am reusit cu greu sa nu mai strig dupa iubirea pe care nu am avut-o de la el sub forma de reprosuri de fiecare data cand ma suna.
M-am simtit multi ani ca un om cu handicap, ca si cum nu as fi avut o bucata din mine.
Am crescut toata viata simtindu-ma ratusca cea urata pe interior, desi exteriorul nu o arata.
Ma simteam expulzata, inconfortabila in prezenta altora.
Desi sociabila si increzatoare in aparenta, eram frecvent preocupata de validarea celor din jur.
Asa se intampla cand iti lipseste sentimentul de valoare personala, cand nu esti constient ca nu e nevoie sa te “lupti” ca sa primesti iubire, atentie, validare…
Luptam cu disperare sa le castig iubirea, chiar daca pretul platit era de fiecare data mult prea mare.
Dupa niste relatii esuate, dupa niste prietenii superficiale sfarsite si ele, dupa multe intrebari si zbucium interior, am avut cel mai puternic moment de “AHA”.
A fost primul moment fata in fata eu cu mine de pana atunci, care s-a simtit dureros si transformational.
In acel moment a aparut in viata mea adevarul pe care il ascunsesem cu succes pana atunci de toti si de mine.
In timpul unui curs trainerul ne-a invitat sa facem un exercitiu.
In fata unor oglinzi imense ne-a invitat sa ne privim in ochi, sa ne uitam la noi de sus pana jos si sa gasim lucrurile care ne plan la noi.
In minte foarte usor mi-au venit primele idei…
Roxana, imi place cum te-ai imbracat astazi…
Imi place parul tau cret natural…
Imi plac ochii tai verzi…
Imi place ca reusesti sa captezi atentia cand intri intr-o incapere.
Wow, ce fain.
Sunt chiar misto, mi-am zis eu.
Imi era usor sa numesc cateva lucruri care imi placeau la mine.
Apoi trainerul a mers mai departe cu exercitiul, de data asta cu o cerinta mai complicata.
Bun, acum uitati-va in oglinda si gasiti la voi lucrurile pe care le iubiti.
Stomacul mi s-a strans cum mi se strange si acum in timp ce ma gandesc la acel moment.
M-am uitat din nou in oglinda…
Cautam cu privirea de sus pana jos…
Nu am gasit NIMIC.
Nu era nimic acolo!
Gandurile mi s-au scurtcircuitat in timp ce inima imi batea sa iasa din piept.
Nu se poate, Roxana!
Nu se poate sa nu-ti vina in minte nici macar un cuvant pe care sa-l rostesti chiar si stramb, printre dinti.
Asta inseamna ca…EU NU MA IUBESC PE MINE?!
Adevarul m-a izbit peste fata ca o ploaie rece cu stropi mari, taiosi si grei, care luau forma de lacrimi pe obraz.
Acesta a fost momentul in care incepea cel mai anevoios, cel mai greu, cel mai complicat din calatoria mea catre sine.
A fost si inceputul celui mai minunat proces de transformare interioara puternica pentru mine.
Momentul in care am realizat ca tot ce facusem pana atunci fusese o mascarada.
Un teatru ieftin in care ma multumisem cu rolul de marioneta la discretia altora, care desi parea tare si bine in exterior, era ranita, goala de iubire si disperata de a umple acest rezervor din exterior.
Fusesem o cersetoare de iubire.
Al doilea moment despre care vreau sa iti povestesc a fost altfel.
Momentul in care am simtit pentru prima oara ca ma iubesc a venit intr-un moment de colaps.
Treceam printr-o despartire zbuciumata si desi constienta ca nu mai este loc de intoarcere inapoi, toata fiinta mea ar fi vrut sa fuga in directia aceea din nou.
Asa ca m-am asezat in fata oglinzii si a pornit din interiorul meu cel mai sincer dialog pe care l-am avut cu mine insami pana atunci.
Era vocea mea, dar nu eram eu, Roxana matura, cea care vorbea.
Era ca si cum copilul interior, ca si cum partea cea mai sincera din mine imi vorbea.
“Roxana, te rog din tot sufletul meu sa nu iti mai faci asta!”
“Roxana, te rog din toata inima mea sa nu te mai intorci in acest loc toxic, in acest loc unde este atat da multa suferinta, unde ai sufletul tau a cazut de atatea ori.”
“Roxana, tu nu te vezi?
Tu nu vezi ca esti perfecta asa cum esti?
Tu nu vezi ca meriti iubire neconditionata?
Nu vezi ce capacitatea ai de a iubi si a fi iubita?
Nu te poti vedea oare cum te vad eu?
Roxana, tu meriti tot ce este mai bun!”
Lacrimile imi inundau ochii si sufletul meu dadea sa se rupa, iar prin acea crapatura care aparuse din durere, iesea acum lumina!
Era vocea eului meu autentic.
Era vocea sufletului meu.
Prin crapatura deschisa iesea cea mai pura si vulnerabila varianta a mea.
Cea mai sincera forma de iubire era in fata mea.
Ma eliberam din cea mai mare durere, vazandu-ma pe mine insami cat de mult merit iubirea.
Si puteam in sfarsit sa mi-o ofer.
Cunosteam in sfarsit o fata a mea care stia ca merit mai mult.
Stia ca sunt demna pentru a primi si a darui iubire.
In sfarsit imi vorbeam cu toata compasiunea cu care eram capabila sa i i vorbesc, in aceasta intalnire cathartica cu sinele meu, cu copilul meu interior care imi cerea asemenea unui parinte sa am grija de amandoi.
“Roxana, eu te iubesc!”
Cuvintele ei… vibrau in sufletul meu si parca strabateau, vindecau si aduceau lumina in cel mai negru moment din acel prezent, generatii intregi de rani nevindecate.
Mi-am jurat atunci ca nu o voi mai face sa sufere pe aceasta Roxana.
Mi-am promis sa fiu pentru mine parinte interior si in acelasi timp constienta de copilul interior.
Cunoscusem iubirea prin mine insami.
Era acolo.
Era in mine.
Era in ochii mei, plansi dar plini de compasiune pentru aceste rani si pentru tot procesul meu.
Era in adevarul din mine.
Acela ca sunt mai puternica decat orice vine in calea mea si ca pot face fata oricarei provocari.
Pentru ca ma am pe mine pana la final.
Si merit sa am grija de mine si sa ma iubesc.
Acelasi lucru ti-l spun si tie.
Iubirea de sine este acolo in interiorul tau.
Trebuie doar sa o descoperi
Iar eu o sa te ajut sa faci asta.
Nu este atat de greu precum crezi.
Spuneam ca este o strategie prin care ai ajuns AICI, in acest punct al vietii tale in care nu esti tocmai fericit de cum stau lucrurile.
- Exista o strategie pentru a fi trist.
- Exista o strategie pentru a fi falit.
- Exista o strategie pentru a fi singur si nefericit.
- Exista o strategie pentru a fi intr-o relatie toxica.
Vestea buna este ca exista o strategie si pentru a inversa procesul.
- Exista o strategie pentru a fi fericit.
- Exista o strategie prin care lucrurile se aranjeaza frumos, la locul lor si pentru tine.
- Exista o strategie prin care te simti din nou puternic, plin de viata si increzator in tine.
Asadar…
Ce de facut acum, ca sa te recuperezi tu pe tine?
Ce este de facut sa traiesti autentic, din interiorul fiintei tale?
Ce este de facut sa nu mai ajungi in acelasi punct mort unde te-ai lasat purtat pana acum?
Solutia este sa reusesti sa faci ALEGERI mai bune, pentru tine.
Am intrat intr-un an nou asa ca apare aceasta dorinta, de a schimba ceva.
Daca te-ai saturat sa te scalzi in mlastina asta, sunt sigura ca vrei sa schimbi si tu ceva, profitand de energia unui nou deceniu, unui nou inceput.
Dar cum reuseste un om care sufera, un om ranit, un om cu trauma sa faca alte alegeri decat cele vechi, din rana, din frica, din nevoia de control, din foame de validare si atentie din exterior?
Cel mai dureros sentiment este GOLUL interior.
Si acum fii putin atent, deoarece o sa iti dau o informatie extrem de importanta si vreau sa o tii minte!
Ceea ce iti lipseste pentru a umple golul interior este ENERGIA IUBIRII DE SINE.
Atat si nimic mai mult.
Invatand sa practici iubirea de sine poti sa iti modifici perceptia pe care o ai tu despre tine, despre lume, despre ce meriti de la tine si de la ceilalti.
In felul acesta vei reusi sa ai alte convingeri, mult mai sanatoase, despre cine esti si ce vrei sa se intample.
In felul acesta nu o sa te mai indoiesti de tine, nu o sa mai faci greseli fatale, nu o sa mai fi ca o frunza batuta de vant care nu poate lua decizii pentru ea, asa ca asteapta sa o faca altii in locul ei.
In felul acesta vei face alt tip de alegeri, care te vor duce la alt tip de greseli.
Da, viata nu va fi perfecta.
Vei mai cadea, vei mai suferi, nu o sa fie doar zambete si curcubee, insa vei suferi inteligent.
Vei gresi inteligent, intentionat, mai bine si problemele tale nu vor fi mai mari decat tine.
Vei trai altfel. Vei avea parte de alte lectii.
Vei invata ce vrei si cum sa ceri acel lucru.
Vei invata cand sa spui “DA, Vreau” si cand sa spui simplu si fara frica, “NU”.
Vei capata o perceptie foarte clara asupra tiparelor pe care le-ai repetat pana acum si cum vrei sa arate viata de acum inainte pentru tine.
Vei trai altfel, vei trai din curaj, asumare, putere interioara, intelepciune si mai ales…vei trai din inima.
Viata se va schimba.
Pana atunci, vreau sa retii doua lucruri:
- Orice stare dureaza cat vrei tu.
- Tot ce vrei sa se vindece in exterior, sa se rezolve in exterior, sa se repare in afara ta, trebuie sa inceapa din interior.
In mailul urmator urmeaza sa iti dezvalui o mare surpriza pe care o am pentru tine.
Este ceva nou, ceva care ma face extrem de bucuroasa si de care abia astept sa iti vorbesc pentru ca stiu sigur ca este exact ceea ce vrei sa auzi!
Am cea mai buna unealta pentru tine in acest moment.
Dar sa nu stricam surpriza.
Stai cu ochii pe mailul urmator, acolo iti dezvalui tot!
Lasa-mi intre timp un reply la acest mail si spune-mi cum crezi ca ar arata viata ta daca de maine te-ai iubi cu 5% mai mult?
Chiar sunt curioasa sa stiu.
Te imbratisez!
Roxana
