Psiholog clinician, nutriționist si autor
Ceea ce mă definește nu sunt doar titlurile obținute sau munca pe care o fac astăzi, ci călătoria mea – plină de provocări, dar și de lecții transformatoare.
Când eram mică, am trecut printr-o experiență care mi-a marcat întreaga existență. Din cauza unui incident în care am băut sodă caustică, am fost nevoită să îndur 11 intervenții chirurgicale, iar acum trăiesc fără esofag, o parte din stomac și colon. Aproape șapte ani din copilărie i-am petrecut în spital. A fost greu. Am crescut până la 14 ani cu bunicii, iar apoi, în mare parte, am fost pe cont propriu.
Dar nu am lăsat aceste obstacole să mă definească. De fapt, ele m-au împins spre ceea ce sunt astăzi. Alimentația mea, fiind nevoită să fie mai diferită, m-a făcut să studiez nutriția. Inițial, îmi doream să-mi fac mie viața mai ușoară, apoi am început să practic nutriția și pe măsură ce lucram cu oamenii, am realizat că fac mai mult decât nutriție – fac psihologie. Majoritatea persoanelor cunosc teoria unei alimentații echilibrate, dar nu știu cum o pun în practică.
Psihologia era un vis vechi, iar prima mea facultate, nu m-a împlinit niciodată cu adevărat. Așa că mi-am luat inima în dinți, m-am apucat de a doua facultate și am terminat-o cu succes. Astăzi, sunt în al doilea an de master în Psihologie Clinică – mai am câteva luni și finalizez această etapă.
Anii nu au fost deloc ușori. Am muncit enorm ca să îmi urmez visul. Am avut două joburi timp de câțiva ani – de luni până vineri lucram într-o corporație, iar joi, vineri și sâmbătă eram team leader la o firmă de băuturi. Împreună cu soțul meu, am avut mulți ani fără concedii, pentru că am ales să muncim pentru visurile noastre.
Am deschis mai întâi un cabinet de nutriție, iar apoi și unul de psihologie. Fiecare pacient pe care îl întâlnesc este o parte din povestea mea, pentru că și eu am fost acolo. Știu cum este să te întorci către mâncare în momentele de singurătate, să mănânci lucruri care știi că îți fac rău doar pentru că îți aduc aminte de cineva drag. În cazul meu, era vorba de bunica mea, care, deși știa că aripioarele prăjite și cartofii prăjiți îmi făceau rău, mi le pregătea uneori ca un răsfăț, știind cât de mult îmi plăceau. Am lucrat mult cu mine însămi în terapie pentru a înțelege aceste legături emoționale și pentru a le vindeca.
Pe lângă activitatea mea în cabinetele de nutriție și psihologie, am scris o carte dedicată mâncatului pe fond emoțional, care include atât pași pentru gestionarea mâncatului pe fond emoțional, cât și rețete sănătoase și variate – lucruri care mi-au schimbat viața. Este un proiect de suflet prin care am dorit să împărtășesc soluții practice și inspirație, ajutându-i pe cei care se confruntă cu aceleași provocări să își regăsească echilibrul și bucuria de a trăi.
Astăzi, îmi dedic timpul și energia pentru a sprijini oamenii să își înțeleagă relația cu mâncarea, să descopere emoțiile din spatele obiceiurilor alimentare și să își recâștige echilibrul – nu doar în dietă, ci și în viață. Cred cu tărie că orice problemă are o soluție și că putem găsi calea spre un stil de viață mai sănătos și mai conștient.
Nu a fost niciodată doar despre nutriție sau psihologie. Este despre oameni și despre cum putem să ne vindecăm atât corpul, cât și mintea, pentru a trăi o viață mai frumoasă și mai autentică.
