Cand toate punctele se unesc, cand te-ai saturat de aceleasi povesti false pe care ti le-ai tot spus, cand nimic nu mai e cum ar trebui sa fie in viata ta, in cele mai grele momente ale tale vei descoperi ca…
Problema nu e ca ti-e frica sa spui ce ai de spus, sa fii cum vrei sa fii.
Problema e ca nu esti dispus sa iti asumi consecintele de dupa.
Sa iti asumi ce esti.
Ca esti.
Mergand asa din inertie si din frica nu te accepti pe tine.
Neacceptarea o sa duca la instrainare, o sa te trezesti ca ratacesti pe carari pe unde nu vrei sa fii, ca nu mai stii cum ai ajuns acolo si cum faci sa gasesti drumul înapoi.
Dar nu te panica.
Toti am fost cazut acolo candva sau poate vom mai cadea.
Totul incepe cu un pas.
Inainte sau, in cazul tau, inapoi.
Intoarcere la tine e ce ai nevoie.
Curaj sa accepti frica, ca nu te accepti si nu-ti asumi eul tau. Cine esti tu, de fapt.
De aia ai ajuns sa-ti fii…Antieu.
Care e eroul povestii tale?
Pe cine lasi sa si joace partea mai bine aici?
Tu sau…alterTu?
S-a depus praful pe tine.
Scutura-te.
Scutura-te si mergi… nu inainte ci inapoi la cine erai.
Mai stii?
Strange franturile imprastiate peste tot si suflate de vantul indoielilor si al fricilor de tine, de altii, cheama la inapoi si uneste le ca pe un puzzle.
Cum?
Nu te gandi la asta.
Vei gasi tu cum.
Important e sa incepi. Sa iti doresti sa te cauti. La trup. La suflet.
Iti cauti un rost? Nu il mai cauta.
Fii.