Cele mai multe masti nu sunt la Venetia

Acest material l-am scris dupa cateva zile petrecute in Venetia. 

Am fost acolo impreuna cu mama si am petrecut niste zile care mi-am dorit sa fie relaxante pentru amandoua. 

Am vrut sa o duc undeva unde nu a mai fost si am gasit un prilej bun acum, ca avea cateva zile de concediu, sa ne plimbam si sa povestim. 

Venetia e pentru romantici. 

Si eu cu mama ne-am incadrat perfect, ca doua romantice ce suntem. 🙂

Ne-am plimbat prin magazine, am mancat tot ce am vrut si am experimentat gusturi si preparate si incercate si nemaincercate (mai ales de ea). 

Inghetata, pizza, lasagna, ba chiar si fructe de mare, n-am ratat nimic.

M-am bucurat sa o vad cum mai intai se sperie de nou si de necunoscut, pentru ca mi apoi sa il accepte cu curaj. 

Am ajuns cu vaporetto chiar si pe o plaja de pe o insula de langa Venetia, pe nume Lido, unde te simti de parca te-ai teleportat la Mamaia. 

Nu sunt nisipuri albe cu ape stravezii, dar e bine daca vrei sa te racoresti si sa te balacesti in cateva zile din vacanta programata in oras.

Ne-am certat ca cheltuiesc prea mult si nu ma aleg cu nimic, ca sa o fac sa inteleaga ca mai mult conteaza experienta decat obiectele. 

Pana la urma am luat si cateva obiecte ca sa fie toata lumea multumita.

Abonează-te și primești Mini-Cursul “Vindeca-ti Ranile si Transforma-ti viata in bine prin Iubirea de Sine”

Ne-am ratacit (asta se intampla cand iti moare bateria la telefon si nu te mai ajuta Maps-ul) si am (avut de) colindat printre stradutele mici, peste podurile de povesti fermecate, pe la muzee si biserici de dimineata pana seara.

In Venetia am avut timp sa ma gandesc si sa constientizez niste lucruri.

Uneori cand faci un pas in spate sau mai in lateral, vezi lucrurile mai clar.

Ma plimbam printr-un magazin in care am vazut o multime de masti agatate in cui.

Mi-am spus :“Cele mai multe masti nu sunt in Venetia”

Daca cele mai multe masti nu sunt in Venetia, unde exista chiar Carnavalul Mastilor, atunci unde sunt, te intrebi?

Iti zic eu. 🙂

In relatii.

Citind emailurile de la cei care ma citesc si imi povestesc unde arde cel mai tare in viata lor, as spune ca 70 la suta dintre oamenii cu traume sufera din cauza felului cum arata relatiile lor.

Partea de relatii din viata noastra poate fi cea mai afectata, daca avem o trauma.

Stim din studii ca relatiile noastre determina felul cum arata viata noastra, daca am fost fericiti, daca avem o viata lunga si fara boli, daca reusim sa ne vindecam cu si prin oameni.

Daca esti un supravietuitor al traumei si inca mai ai rani nevindecate, cu siguranta imi dai dreptate.

Imi vine in minte o vorba a lui Esther Perel, care ma alina ori de cate ori simt ca e greu.

Nu exista partener perfect!”.

Pfiuuu, ce eliberator. Acum sa vedem ce se intampla in relatii, daca ai o trauma.

Se pot intampla unul sau mai multe dintre urmatoarele scenarii:

  1. Cauti perfectiunea. Insa ce sa vezi despre perfectiune: Se facea ca perfectiunea chiar tu ai cladit-o prin asteptari in mintea ta de la si despre celalalt. 

Perfectiunea este o masca a fricii tale de necunoscut! 

De fapt ea doar te leaga cu un lant gros invizibil de un sir lung de dezamagiri si frustrari pentru ca ceilalti nu pot fi perfecti cum nici tu nu esti.

Nimeni nu poate sa fie si sa faca exact ce si cum vrei tu, chiar daca in prima faza a relatiei, faza de indragostire, ai crede ca ai gasit “Alesul”. 

 

  • Daca crezi ca trebuie sa gasesti/ ca este “The one”…

 

Intreg conceptul de “Ales” este gresit, pentru ca nimeni nu poate fi exact asa cum tu in mintea ta ai vrea sa fie. Sa le aiba pe toate si sa fie fara de greseala si cusur.

Daca cred ca am gasit alesul, inseamna ca aceasta persoana nu ma va dezamagi, nu ma va face sa sufar, nu imi va pune la indoiala niciodata increderea, capacitatea de gandire si de a lua decizii.

Ne spunem inconstient:

 “daca te-am ales pe tine, inseama ca esti atat de special incat trebuie sa ai toate calitatile din lume si sa indeplinesti toate rolurile:  iubit, amant, sot poate, cel mai bun prieten, confident, provider si lista poate continua.

 Inseamna ca cu tine mi-am gasit fericirea nepieritoare si zilnica si neincetata si nu mai trebuie sa misc nimic prin structurile mele, prin ziduri si convingeri limitative, prin itele incurcate ale egoului meu. Iau totul de-a gata.”

Si suferinta vine cand vezi ca nu e deloc asa.

  1. Ai asteptari nerealiste in ceea ce il priveste pe partener.

Ai asteptari care odata trasate crezi tu ca l-ar ajuta pe el sa nu se abata de la traseul de tine stabilit, de la linia intrerupta pe care vrei tu sa calce.

Linia aia crezi ca te fereste de necunoscut. 

Oamenii cu trauma au o frica mare de imprevizibil, de necunoscut.

De ce?

Pentru ca trauma m-a facut sa ma tem cand eram copil. 

Sa ma tem ca daca nu FAC CEVA voi pierde oameni, atasament, comfort, afectiune, TOT Universul meu de atunci.

Cand erai copil nu aveai putere si control asupra lucrurilor care se intamplau in viata ta.

Nu puteai sa faci NIMIC.

Tatal se certa cu mama.

Tatal era alcoolic.

Tata o batea pe mama.

Cineva din familie te-a abuzat.

Ai fost hranita prost, neingrijita, batuta, neascultata si ti-a lipsit afectiunea.

Mama nu a stiut sa iti ofere caldura si iubirea dupa care tanjai.

Sunt scenarii in care cu siguranta te regasesti, daca ai o trauma din copilarie.

Ce fac ca sa evit sa fiu ranit pe viitor, daca am trait odata durerea si am fost ranita?

Invat.

Invat ca ce nu pot controla ma afecteaza si trebuie evitat.

Invat sa controlez tot si sa nu scape nimic ochiului meu vigilent.

Invat sa nu am incredere in nimeni.

Invat ca iubirea necesita sacrificiu.

  1. 4. Iti spui Povesti.

Cu totii ne spunem povesti, insa la ce ma refer aici este situatia cand… 

Faci scenarii mentale care nu au relevanta in realitate.

Brene Brown povesteste intr-un Ted Talk ca lucrand la relatia ei a trebuit sa admita ca de multe ori ceea ce isi spunea legat de partener nu era si ceea ce se intampla in realitate. 

Asa ca in timpul certurilor din cuplu au implementat aceasta formulare: 

“Povestea pe care mi-o spun…este ca atunci cand faci X, inseamna Y”.

Si functioneaza pentru ca celalat nu mai simte ca este despre el. 

Ca e vina lui.

Revenind la scenariile din mintea noastra…

Mintea umana nu e facuta sa ne faca fericiti, ci sa ne apere de pericol.

Asta ce inseamna?

Inseamna ca de multe ori in mintea mea ruleaza niste ganduri care “ma protejeaza” de ce este rau. 

Daca sa spunem am o rana de abandon, am invatat sa ma protejez ca sa nu mai sufar.

Cum?

Mintea mea vrea sa se asigure ca persoana de langa mine nu va pleca. 

Ca nu ma va parasi ca sa sufar din nou.

Si astfel ma trimite sa fac verificari constante. 

In telefon, in agenda…in lista de facebook etc.

Crezand ca ma protejez si imi protejez relatia, de fapt pic intr-o capcana. 

Ii spun subconstientului ca nici de data asta nu pot avea incredere deplina nici in partener si nici in mine.

Adica imi hranesc propriile frici.

Pe de alta parte, nu procedez corect si cu integritate nici cu partenerul, incalcandu-i dreptul la intimitate si punand presiune nejustificata pe el.

Asta se simte si duce mai departe la conflicte.

  1. Proiectezi

Ce inseamna ca proiectez si cum fac diferenta dintre proiectie si realitate?

Proiectia se intampla atunci cand exista o parte din mine care recunoaste in celalat aceeasi parte. 

CAND CE VAD IN CELALAT IMI TREZESTE MIE O EMOTIE.

Este posibil ca acea parte din mine sa fie o parte care mie nu imi place, pe care vreau sa o reneg sau de care fug. 

Nu vreau sa o accept.

Nu vreau sa accept minciuna. Sau tradarea. Sau intarziatul. Sau dezorganizarea.

Asa ca le inabus si ma prefac ca nu sunt acolo.

Iar cand le vad in celalat, le recunosc, nu-mi plac si incep sa le critic.

Incep sa il acuz pentru ca nu si-a rezolvat acele parti din el.

Pun etichete si il pleznesc cu vorbe taioase in stanga si in dreapta, in ideea ca va intelege ca TREBUIE sa se schimbe.

Nimeni nu TREBUIE SA nimic. 

Acest trebuie pune doar presiune extra si nu te provoaca deloc sa fii proactiv, ci mai degraba defensiv.

Si cu toate astea il folosim atat de des.

Tu trebuie sa te schimbi…!”

Cu toate astea, acele parti din noi care nu ne plac inca sunt acolo si nu pleaca nicaieri. 

Inca nu le-am integrat, inca nu le-am acceptat.

Noi inca nu am terminat munca si ne este foaaarte greu sa ne schimbam.

 Nici nu vrem sa auzim de asta.

Dar sa se schimbe celalat, primesc!

Cand stiu ca nu proiectez pe celalat ceva din mine si ceea ce observ este doar atat- o observatie?

Cand fac exact asta. Adica observ.

NU SIMT O EMOTIE legat de ceea ce observ.

Nu este despre mine.

Nu vreau sa… nimic. Nu TREBUIE SA…nimic.

  1. In cazul unui motiv de conflict, te simti vinovata mereu, chiar si pentru ca ai o trauma si crezi ca ti se intampla toate astea pentru ca nu te-ai vindecat. 

Simti sa iti ceri scuze suplimentare si sa te explici pentru tot conflictul iscat. 

Dupa fiecare conflict te simti ca si cum ai fi un soldat intors din razboi care-si taraste blegit dupa el un picior rupt. Sau o mana.

Doar ca in loc de mana, la tine e mai mereu sufletul.

  1. Nu ai invatat sa fii stapan pe emotiile tale

Sa ti le asumi. 

Sa nu te invinovatesti pentru ele.

Sa nu te mai invinovatesti ca te-ai invinovatit.

Sentimentele de vina si rusine, la pachet cu dorinta de “a scapa” de ele, de “a ne lua la tranta” cu ele ca sa nu le mai simtim ies la suprafata cel mai bine in relatiile de cuplu, unde vina se imparte si jongleaza haotic de la unul la altul.

Insa nimeni nu vorbeste de responsabilitate.

Daca am spune chiar in loc de “iarta-ma ca am gresit”, mai degraba “ imi pare rau ca te-am ranit”, ar fi si mai bine.

E o putere prea mare pusa pe celalat, sa decida EL cand si cum sa se stearga raul facut.

In felul asta cel care isi asuma parte din ce s-a intamplat sunt eu. 

Puterea de a fi cel datator de iertare si judecator asupra greselilor pe care si unul si altul le-am facut n-ar mai fi la el.

Celalat ma poate ajuta sa evoluez, sa ma vindec, sa imi dau seama unde am tot dat cu capul ca sa nu mai dau. 

Insa decizia e tot la mine.

“Iarta-ma ca te-am ranit” curata…

Partea mea de rana.

Partea mea de greseala.

Partea mea de vina.

Si ma invata sa imi asum partea mea de responsabilitate.

  1. Sau, in celalat caz, nu iti ceri niciodata scuze pentru ca nu stii cum sa o faci sau pentru ca egoul iti spune ca nu ar trebui sa o faci.

In spatele egoului sta mai mereu credinta ca daca imi cer scuze celalat va crede ca am gresit sau, mai rau, ca Eu sunt gresita si nu m-ar mai iubi.Nu poti iubi pe cineva imperfect, nu?

Asa ca tii cu dintii de perfectiune si mai bine stai in tensiune decat sa lasi…

Imi place foarte mult verbul asta “a lasa”, pentru ca poate fi extrem de folositor si de eliberator.

Cand tii cu dintii de anumite ganduri, emotii, stari, fie ele chiar si neplacute, cresti rezistenta la starea de bine potentiala, care ar putea sa se instaleze daca pur si simplu…ai lasa.

Suntem in relatii ca sa ne vindecam. Punct. Nu atragem intamplator oamenii in viata noastra ci ii atragem corespunzator ranilor pe care le purtam.

Ce oglinda mai buna ar fi pentru a imi vedea eu mie hibele, ranile, cicatricile, durerile, vechi si noi, trecute sau prezente inca, decat partenerul meu.

Partenerul care poate nu stie sa asculte.

Sau nu este suficient de prezent.

Sau ma tradeaza/ inseala si simt ca imi face mie ceva rau.

Sau simt, cred, ca nu ma iubeste suficient.

Sau ma abuzeaza.

Sau ma enerveaza.

Sau imi reproseaza lucruri pe care nu vreau sa le aud despre mine.

Toate aceste situatii, atitudini, comportamente sunt EU.

Sunt parti din mine.

Eu care nu m-am mai ascultat demult.

Eu care nu ma scot la cafea sau la plimbare.

Eu care ma neglijez.

Eu care ma abuzez si agresez cu ganduri negative si toxice.

Eu care aleg sa tin cu dintii de ce cunosc, chiar daca ce cunosc nu imi mai serveste, decat sa las si sa pornesc spre necunoscut.

Eu care am uitat sa ma tratez cu compasiune si iubire, la fel cum as trata cel mai bun prieten.

Eu care imi reprosez toate lucrurile pentru care nu sunt suficient de buna, in loc sa ma apreciez pentru ce pot si am facut si sunt.

O relatie de cuplu e cel mai bun loc in care sa inveti.

Ma invata sa observ cand stau in rolul de victima. 

Ma invata unde am de lucrat. 

Ma ajuta sa descopar ce credeam ca am ingropat sub pres. 

Imi arata cat de putin m-am iubit pe mine pana acum.

Ma invata ca daca am acceptat relaxii toxice, tradare, abuz, inca nu m-am eliberat din identitatea de victima. 

Inca cred ca puterea nu e la mine. 

Ma ajuta sa descopar convingeri limiative vechi.

Ma forteaza sa sparg tiparele vechi de gandire si sa vad ca lumea NU TREBUIE sa se schimbe. 

Ca ce se poate schimba este perceptia mea despre lumea.

Invat ca in orice loc as fi, nu pot fugi de mine si de propriile mele filtre.

Invat ca oricate lumi mai bune as cauta, lipsite de haos, nu exista nicio lume perfecta si stralucitoare atat timp cat eu ma uit la ea printr-o lentila veche, prafuita.

O relatie e ca un roller coaster.

 E o aventura nebuna in care nu exista limite si reguli in afara celor din bagajul fiecaruia.

Daca tii ochii deschisi si vrei sa evoluezi in relatia care ti s-a dat, vei descoperi la trezire ca nu conteaza atat de mult ce face si ce spune celalat, ci felul cum eu traduc ce spune si ce face el.

Daca aleg sa astept sa ma trateze celalat asa cum eu as vrea ideal sa fiu tratata, pierd clipe pretioase in care as putea sa fiu libera.

Libera sa iubesc eu, de la sine putere. 

Fara timp de inceput si de sfarsit, ghidandu-ma doar pe ce simt.

Cat simt. 

Cum simt. 

Nimeni nu iti poate dicta ce sa simti. 

Daca nu il lasi .

Libera sa caut noi moduri de a traduce realitatea, care nu mai corespund credintelor vechi, din rana si victimizare.

Libera sa setez propriile reguli.

Libera sa iau decizii constiente.

Libera sa ma cunosc mai bine.

Descopar ca daca vreau sa ma cunosc e nevoie sa nu mai astept insetata dupa “parerea celuilalt”, dupa validarea si atentia lui, ci e nevoie sa fac acel salt de curaj si sa ma vad intai pe mine, inainte de a putea fi capabila sa il vad pe celalat.

Cunoscandu-ma pe mine, pot alege cum traduc lumea si cum raspund lumii la ce imi ofera.

Iar asta imi creeaza viata si ceea ce numim “Destin”.

Pe tine cum te-au ajutat sau ce ai invatat din relatiile tale? Lasa-mi un comentariu, caci as vrea tare mult sa ma las inspirata si de experienta ta.

Pe curand,

Roxana

Abonează-te și primești Mini-Cursul “Vindeca-ti Ranile si Transforma-ti viata in bine prin Iubirea de Sine”

Despre Autor

Roxana Borz

Mi-am recâștigat dreptul la fericire pe care credeam că nu îl voi mai avea niciodată. Îmi doresc să te ajut și pe tine să faci același lucru!