Autor, Ajutor
“Ca să conduci o mașină prin oraș, ai nevoie de un Permis.
Ca să conduci un copil prin viață, nu ai nevoie?!”
Eu sunt Crina (Novac) Coliban sau Femeia-care-îi-face-pe-copii-să-mănânce.
Ori poate tu mă cunoști ca “Ajutor-pentru-părinți”, “Zâna-bună” sau Aia care vorbește #limbacopiilor.
Altfel spus, sunt
Dar oare asta am visat eu să fac de când eram mică și mă întreba lumea “Oare tu ce vrei să te faci când vei fi mare?” Visam să fac diversificare și mofturi-la-mâncare? 🙂
Ca și tine, am luat-o de la capăt de multe ori în viața mea.
Asemenea multor fetițe, mi-am dorit să fiu actriță și, la 16 ani, am zburat în America să joc lângă Statuia Libertății. Mă bucura să îi fac pe oameni să râdă sau să plângă.
Apoi, m-am gândit să o iau de la capăt ca producător de artiști într-o casă de discuri. Mă fascina să îi ajut pe tineri să se lanseze în lumea showbizului.
Am vrut mai mult și am plecat prin lume, ca să găsesc insule care nu apăreau pe orice hartă și să îi ajut și pe alții să ajungă la ele sau, cum s-ar zice, am devenit Private Travel Planner. Era mare mulțumire să arăt cât de frumoasă e Planeta Albastră.
M-am întors în țară și, după câte filme trăisem în jurul lumii, am luat-o de la capăt încă o dată și am făcut un cinematograf multiplex. Stăteam în fiecare noapte până la ultimul film în cinema, ca să văd lumea când ieșea. Și să mă asigur că le plăcea.
Pe urmă, am devenit prima femeie din țară care a jucat curling într-o competiție internațională (sport olimpic), apoi am adus acest sport și la noi în țară, ca să îl poată experimenta și alții și am devenit căpitanul echipei feminine care a reprezentat România la un campionat mondial.
După toate acestea, am ajuns Femeia pe care a ales-o Runa să îi fie Mamă și totul s-a transformat în ceea ce sunt eu astăzi, adică Femeia-care-vorbește #limbacopiilor.
„Cum ai reușit să faci asta?”
Nu-mi ieșea mai nimic din ce credeam eu că înseamnă să fii părinte, alăptarea părea că nu îmi va reuși niciodată și diversificarea că nu e pentru-a-mea-fată. Fiecare frică, fiecare eșec și fiecare durere m-au adus mai aproape de inima mea, de ce trebuia să fiu și să fac în viața asta: un Manual de Utilizare pentru copiii pe care îi iubim atât de tare.
Am avut așa de multe AHA! moments în acești 10 ani de când “am dat în mintea copiilor”:), încât am ajuns să aud în fiecare zi de la părinți vorba asta: „te-am lua acasă și te-am ține cu noi.” De ce? Pentru că fiecare părinte ar vrea să știe că are aproape pe cineva care știe meserie. Pentru că niciun părinte nu vrea să testeze remedii pe copii, niciun părinte nu vrea să eșueze, niciun copil nu merită ca nevoile lui să nu conteze.
Sunt peste 10 ani plini de iubire, de mii de ore studiate, conferințe, webinarii și consultații în urma cărora s-au născut sute de Permise de Părinte, s-au legat relații de suflet și s-a construit imensă încredere.
Eu ajut femei-ca-mine să fie mai bine, îi ajut pe copilașii lor să-fie-cu-adevărat-înțeleși și îi ajut pe El-și-Ea să nu se piardă “din cauză” că au apărut copiii.
Așa a luat naștere Programul PERMIS DE PĂRINTE Premium.
De ce ni se pare normal să așteptăm să învețe copilul limba noastră, ca, astfel, să înțelegem ce ne spune?
Cum ar fi să învățăm noi, părinții, #limbacopiilor și să îi facem să se simtă înțeleși din prima lor de zi de viață, nu când deja le-a crescut mustață?
De ce ni se pare normal să ne întoarcem la joburile de dinainte de a deveni mame, dacă nu mai vrem să facem ce făceam?
Cum ar fi să înveți să faci și tu ca mine? Cum ar fi să poți să faci, la rândul tău, atât de mult bine?
De ce ni se pare că divorțul este singura variantă după ce a apărut copilul și nu mai avem timp unul pentru altul, ne certăm din orice și el, oricum, nu mă ajută?
Cum ar fi să ai un loc în care poți veni să obții iubire zi de zi?
Cum ar fi să faci parte dintr-un program Premium în care tot ce e înfricoșător și copleșitor în primii ani de viață ca părinte devine mult mai ușor?
Cum ar fi să te uiți la copilul tău și să ai răspuns la cea mai fierbinte întrebare:
“Avem copil! Dar Manual de Utilizare are?!”
De acum, dacă vrei, Are! Și de părinții lui va fi mândru tare! 🙂
