Cum poți fi cel mai bun părinte pentru copilul tău?

În urmă cu 21 de ani ni s-a născut primul copil.

A venit pe lume la 8 luni. Din cauza unor probleme de sănătate, primele 2 săptămâni din viața ei le-a petrecut în incubator. Acele 2 săptămâni au fost devastatoare pentru micuța noastră, fiind lipsită de contactul direct cu mama (vital pentru sănătatea copilului, din toate punctele de vedere).

Când am adus-o acasă, am observat că plângea continuu. Instinctul matern îi spunea soției mele s-o ia în brațe pentru a-i oferi iubire. „Inteligența” mea de tată însă spunea că NU e ok. De ce? Pentru că, educația pe care am primit-o eu până atunci spunea așa: „Când copilul plânge, pune-ți 3 întrebări: „A mâncat? A dormit? E schimbat?” Și dacă la toate întrebările răspunsul era „Da”, atunci copilul trebuia lăsat să plângă, pentru a nu-l răsfăța.

Și din păcate, am „reușit” să-mi conving soția că fetița n-ar trebui luată în brațe, dacă îi sunt hrănite aceste nevoi (fiziologice).

Știți ce nu știam atunci?

Copilul (de fapt, orice ființă umană) are și niște nevoi psihologice (nu doar fiziologice) pe care dacă nu i le hrănești, copilul va crește dezechilibrat, din toate punctele de vedere.

Practic așa a început „cariera” noastră de părinți: soția mea, cu instincte sănătoase de mamă încerca să le ofere copiilor ce aveau nevoie. Însă eu, pe baza rațiunii, argumentelor sociale pe care le aveam, îi pretindeam, în mod constant să nu-i mai alinte pe copii, să nu-i mai răsfețe… că vor crește dezechilibrat.Și uite-așa, căsnicia noastră s-a transformat într-o arenă de luptă între noi părinții.

Consecințele?

Da, au fost și în relația noastră. Discuțiile despre cum să ne educăm copiii au fost cele mai intense, pline de tensiune și frustrări.
Însă, cele mai mari „pagube” au fost în viața copiilor noștri. Tensiunile dintre noi + faptul că soția mea îi trata într-un fel (mai permisiv), iar eu în alt fel (mai autoritar), asta i-a afectat din multe puncte de vedere.

Le-a fost afectată foarte mult stima de sine, încrederea în ei. Iar de aici au venit multe alte consecințe negative (minciuni / refuzuri de tot felul / fricoși când trebuiau să încerce lucruri noi / anturaje nepotrivite / motivație externă – mai precis, făceau lucruri bune doar pedepsiți sau recompensați / etc).

Revelația noastră a venit în momentul în care am conștientizat că pentru a fi părinți buni, trebuie să facem 2 lucruri

Să fim bine cu noi înșine. Și uite-așa am început fiecare din noi un proces de dezvoltare personală, de educație, de terapie individuală, etc. Am înțeles un principiu: până nu suntem bine la nivel personal, nu putem fi bine în relațiile noastre (nici cu copiii noștri).

E ca în avion: în cazul unui accident, trebuie să-ți pui masca de oxigen MAI ÎNTÂI ȚIE, apoi copilului. De ce? Pentru că dacă tu ai grijă de tine, poți avea grijă și de copil. În contextul ăsta, pot spune așa: cea mai bună dovadă de altruism față de copilul tău este să ai grijă de tine!

Nu e egoism, ci altruism. Dacă vrei să-i oferi atenția, grija, răbdarea, empatia, iubirea, respectul tău… e nevoia ca, mai întâi, să-ți oferi ție lucrurile astea. Altfel, vei fi epuizat/ă și-ți va fi mai greu s-o faci.

Și al doilea lucru pe care l-am înțeles cu mult timp în urmă: copiii au nevoie de părinți care se iubesc și arată asta în exterior. Sunt enorm de multe studii care confirmă acest adevăr: copiii care cresc într-o familie în care părinții se înțeleg bine, sunt mai echilibrați din toate punctele de vedere.

Și asta am făcut: am investit în relația noastră de cuplu știind că asta îi va influența mult pe copii, pentru că vor trăi într-o atmosferă emoțională sănătoasă.

Introdu adresa de E-Mail și primești Mini-Cursul “Cum să Rezolvi definitiv Problemele din Relație”!

Și suntem recunoscători că astăzi avem copii mari (băiatul are 19 ani și fata 21 de ani) și sunt bine cu ei (evident, nu perfecți).
Așadar, din perspectiva mea, parenting-ul NU este despre ce-i faci copilului, ci despre CINE ești tu. Cu cât ești mai bine cu tine și cu partenerul, cu atât mai bine îi va fi copilului.

Iar pentru a-ți educa copilul cu blândețe, cred că mai întâi ar trebui să fii blând(ă) cu tine, să te iubești pe tine… Când înveți să faci asta cu tine, îți va fi mai ușor să faci asta cu copilul.
(în curând, îți voi scrie despre ce cred eu că înseamnă și cum poți „să fii bine cu tine”).

S-auzim vești de bine de la fiecare din voi!

Introdu adresa de E-Mail și primești Mini-Cursul “Cum să Rezolvi definitiv Problemele din Relație”!

Despre Autor

Florin Amariei

Îmi trăiesc în fiecare zi visul alături de soţia şi de copiii mei dragi şi vreau să te ajut și pe tine să ai Relația pe care o Meriți.