De ce înșală bărbații

Ani de zile s-a presupus că bărbații înșală mai mult decât femeile. Totuși, studiile arată că realitatea este, de fapt, alta. Atât bărbații, cât și femeile sunt infideli. De fapt, bărbații sunt infideli intrând într-o relație extraconjugală cu… femei. 

Prin urmare, logic ar fi să conchidem că numărul bărbaților care înșală este aproximativ egal cu al femeilor. 

Știu că sunt multe variabile și aici, însă nu cred că asta e cel mai important, ci faptul că tendința de a fi infidel o are fiecare ființă umană. Iar unii o și materializează în forma clasică (relații sexuale). 

Bineînțeles că dacă vom întreba 100 de oameni ce înțeleg ei prin infidelitate, fiecare va avea o perspectivă diferită de a celorlalți. 

Unii vor spune că infidelitatea este când partenerul întreține relații sexuale cu persoane de sex opus. 

Alții, când își scrie mesaje secrete cu altcineva. 

Alții, când discută lucruri intime cu altcineva sau când caută pe internet persoane de sex opus, etc. 

Alții merg mai departe până la a spune că infidelitatea este atunci când partenerul pune pe locul 1 pe altcineva decât pe ei: job-ul, copilul, prietenii, un hobby, etc. 

Unii se simt înșelați când partenerul are o aventură și nu se mai întoarce acasă, în timp ce pentru alții infidelitatea este chiar și atunci când partenerul doar se gândește sau apreciază pe altcineva. Iar pentru alții infidelitatea este când un comportament sexual sau emoțional este păstrat secret față de partener. 

Așadar, pentru unii infidelitatea se rezumă doar la aspectul relației sexuale, iar alții gândesc mult mai profund, mergând până la infidelitatea mai profundă (emoțională sau spirituală). 

Ținând cont de cele de mai sus, propun să nu abordez infidelitatea din perspectiva bărbaților, ci din perspectiva ființei umane: ce anume îl poate determina pe un om să fie infidel în relație. 

Principiile pe care vi le voi expune în continuare, sunt valabile, în egală măsură bărbaților, cât și femeilor. 

Abonează-te și afli în premieră de materialele educaționale, gratuite, pe care le pregătesc autorii EduKiwi.

Spun asta întrucât fiecare ființă umană se naște cu niște nevoi psihologice de bază, indiferent de sex, religie, naționalitate, regiune geografică, etc. Iar când aceste nevoi sunt încălcate, fiecare din noi avem tendința să reacționăm negativ pentru a ne apăra. Unii, se apără folosind răutatea, critica, disprețul, jignirea, răzbunarea, negativismul, etc. Iar alții, pleacă de acasă în brațele cuiva care le hrănește acele nevoi.  

Ce este, de fapt, infidelitatea? O definiție simplă ar putea fi asta: o încercare (evident, neetică) de a găsi iubirea, validarea, acceptarea pe care n-o găsești acasă. E dorința fiecărui om de a se simți unic, special, dorit. Iar unii, când nu trăiesc în relație aceste stări, aleg o variantă neetică de se împlini emoțional sau sexual: infidelitatea. 

Așadar, hai să explorăm în continuare câteva din motivele care ar putea determina pe cineva să părăsească patul conjugal (fizic sau emoțional) în încercare de a se împlini ca ființă umană, de a găsi validare și iubire. 

Unii ar putea fi infideli având la bază unul din motivele pe care le voi expune. Însă alții, ar putea avea 2,3 sau mai multe motive.

Ca să fie mai ușor de urmărit ce voi spune, aleg să scriu din perspectiva ta, a celui care citește aceste rânduri. Cu alte cuvinte, cum poți ajunge tu în situația ca partenerul să te înșele?

1. Îi încalci valorile 

O cauză care l-ar putea face pe partener să te înșele este asta: îi încalci valorile.

I. Fiecare om are ceva foarte important pentru el: valorile. Valorile reprezintă ce are omul mai drag, ceva la care ține foarte mult, lucruri care-l fac fericit și e dispus să facă orice pt îndeplinirea lor. Ex de valori: casa, copilul, relația, concediile, educația, sănătatea, shopping-ul, etc

II. Problema mare – de obicei, cei doi parteneri au valori diferite. E foarte posibil ca amândoi să aibă mentalitatea diferit = greșit. Prin urmare, amândoi consideră că sunt greșite valorile celuilalt. Și ca atare, fiecare încearcă să-l schimbe pe celălalt, reproșându-i felul în care își cheltuie principalele resurse (timp, bani și energie). 

III. În acest context, partenerul se simte judecat, neacceptat, respins. Prin urmare, există posibilitatea să caute în afara relației pe cineva care să-i respecte valorile, să nu-i mai reproșeze felul în care își trăiește viața. 

2. Joci unul din cele 3 roluri neetice: persecutor, salvator sau victimă.

Conform psihiatrului Stephen Karpman, putem juca 3 roluri neetice în relațiile noastre: persecutor, salvator sau victimă.    

A. Rolul de PERSECUTOR – te crezi superior partenerului = îl critici, încerci să-l schimbi, îl manipulezi, îi reproșezi tot felul de lucruri, îl faci să se simtă vinovat, îl disprețuiești, etc

  1. Cu tine, partenerul se simte: nerespectat, înjosit, controlat, disprețuit, judecat

      2. O reacție firească (pentru unii), este să iasă din această relație toxică și să caute pe cineva care îl tratează diferit (cu valoare, respect, considerație). 

B. SALVATORUL – la fel ca persecutorul, te crezi superior partenerului (îl consider incapabili să se descurce singur). Prin urmare, te oferi să faci în locul lui tot felul de lucruri, încerci să-l ajuți, faci sacrificii pentru el, îi porți de grijă ca o „mamă” sau ca un „tată” (îi amintești să mănânce, să se îmbrace, să aibă grijă de el, etc)

  1. Când joci rol de salvator, partenerul se simte cu tine incapabil, neajutorat, infantilși poate ajunge chiar dependent de tine.

    Consecința: unii oameni, sătui de „gura mamei de acasă” (care le spunea la tot pasul cum să-și trăiască viața, evident, cu multă „iubire”), aleg să plece de acasă, căutând liniștea și independența într-o relație extraconjugală.                                                                                                                                                         

C. Când joci rolul de VICTIMA, te consideri inferior partenerului / ai percepția: „săracul de mine, toate relele sunt pe capul meu!” / te plângi mereu  / totul e greu pentru tine

  1.  Cu tine, partenerul se simte: vinovat când nu te poate „salva” / și se simte insuficient de bun (pentru că ești mereu nemulțumit de cât face pentru tine)

    Prin urmare, e foarte posibil ca, la un moment dat, să fie sătul să-ți asculte văicărelile și să-și dorească o persoană veselă, independentă, entuziastă, care își trăiește viața. Iar când o găsește, îi va fi greu s-o refuze.

3. Se simte neînțeles și judecat greșit

O altă cauză care l-ar putea face să te înșele este că NU SE SIMTE ÎNȚELES CORECT / că se simte acuzat că nu-i pasă de relație, că e răutăcios, că e rău intenționat, că ar putea face mai mult pt relație dar n-are interes, etc

 Atenție: nu contează ce crezi tu în situația asta, ci ce crede el despre tine. E posibil ca tu să spui că-l înțelegi, că nu-l interpretezi greșit. Ei bine, dacă el simte contrariul, fii sigur că se va „agăța” cu disperare de cineva care îl va înțelege „din priviri”, fără prea multă vorbărie goală. Când va găsi pe cineva înțelegător, empatic, compasiv, va fi foarte ispitit să se apropie de acea persoană întrucât îi va satisface o altă nevoie fundamentală: aceea de a fi înțeles și acceptat așa cum ești, nu să fii răstălmăcit și interpretat greșit.

 

4. Îl tratezi la fel ca părinții lui.

Contextul în care s-au produs rănile emoționale: în copilărie, partenerul a avut parte de unmediu nesecurizant: a fost criticat, înjosit, umilit, pedepsit, bătut, pus la colț / i s-a spus: taci, nu mai fă, nu ai voie… / ești o rușine, râde lumea de tine / îmbracă-te, mănâncă frumos, etc.

Ceea ce-și dorește orice om când intră într-o relație este să fie tratat diferit de cum a fost tratat în copilărie. Orice copil își dorește „SĂ SE FACĂ MARE, SĂ PLECE DE ACASĂ ȘI SĂ FACĂ CE VA VREA EL”. De ce? Ca să fie tratat diferit: să fie iubit, acceptat, nejudecat, necriticat / să nu mai fie cineva care să-i spună: „taci, nu mai fă asta, nu mai spune glumele astea, nu mai cheltui, nu te mai plânge, o să faci ce vrei tu când o să fii mare, la casa ta…”

Orice om vrea să fie tratat cum n-a fost tratat niciodată. De exemplu: dacă atunci când era mic și-i venea să plângă,  era certat de părinți: „Termină cu plânsul! Vrei să-ți dau eu motive de plâns?” , acum, adult fiind, când plânge, are nevoie ca tu-i spui: „E ok să plângi dacă asta simți. Nu te judecă nimeni.” Dacă reușești să faci asta, va fi WOW pentru el. 

Dacă, în schimb, când îl tratezi aproximativ la fel cum au făcut-o părinții lui, evident că se simte la fel cum se simțea în relația cu părinții lui, și evident că își va dori același lucru: să se facă „mare, să plece de acasă și să facă ce vrea el”. Iar când întâlnește un om care-l tratează cu respect, ca pe un adult, cu considerație, da, infidelitatea este opțiunea cea mai la îndemână, din păcate. 

 

5. NU AI GRIJĂ DE TINE

 O altă cauză care l-ar putea face pe partener să plece de acasă este că nu ai grijă de tine. Poate ești o persoană care încă n-ai învățat să te iubești, să te respecți și să te valorizezi. Poate încă ești într-un rol de victimă și nu dai prea mulți „bani” pe tine. Poate ai o rană de abandon care te face să trăiești mereu cu frica în sân (în mod inconștient) că, la un moment dat, vei fi abandonat. Iar creierul tău, este atât de deștept, din păcate, încât, va încerca din răsputeri să te determine să creezi o realitate care să corespundă cu această convingere pe care o ai despre tine: „Eu nu merit să fiu iubit. Eu nu merit ca cineva să rămână cu mine toată viața. Într-o zi o să fiu părăsit, abandonat”. Și da, pentru că astea îți sunt convingerile, vei începe să te comporți conform lor: ca o persoană fără valoare (vorbești urât, poate țipi, poate ești nerespectuos, poate acuzi, reproșezi sau ești posesiv, etc). iar partenerul, văzându-ți astfel de comportamente negative, evident că va vrea să „scape” de ele / tine. Prin urmare, sunt șanse să te păsărească pentru altcineva. Iar ție, ți se vor confirma convingerile: da, știam eu că voi fi abandonat. 

Așadar, tu prin felul în care ai gândit, ai creat o realitate: infidelitatea partenerului. 

 

6. Îi încalci cele 3 nevoi psihologice de bază

Fiecare ființă umană se naște cu 3 nevoi psihologice de bază: nevoia de conectare, de competență și de control (autonomie). Iar aceste nevoi ne însoțesc toată viața. Asta înseamnă că, indiferent cine suntem, e necesar ca aceste nevoi să ne fie hrănite. 

Nevoia de conectare înseamnă nevoia de a fi iubit, văzut, valorizat, respectat, de a te simți unic, special; este nevoia de apartenență. 

Nevoia de competență este nevoia de a te simți capabil, de a te dezvolta continuu, de a învăța, de a progresa, de a-ți atinge potențialul maxim,  este nevoia de explorare, de noutate, de a-ți satisface curiozitatea. 

Iar nevoia de control este nevoia de a lua decizii proprii pentru viața ta. Este nevoia de libertate, de autonomie, de a avea spațiu, de a-ți trăi propria identitate, nu a altuia. 

Când avem aceste nevoi hrănite, ajungem în starea de wellbeing (echilibru pe toate planurile: personal, profesional, mental, financiar, familial, social, spiritual, emoțional). 

În schimb, când ne sunt încălcate aceste nevoie, suntem nefericiți, neîmpliniți. 

Când îi încalci nevoia de conectare a partenerului tău, în mod clar se va simți nerespectat, nevalorizat, comparat cu alții mai buni decât el, neînțeles, neacceptat. Iar tendința umană, firească este să caute în altă parte îndeplinirea acestei nevoi. Și uite-așa, mai are un motiv (neetic) să fie infidel. 

Când îi încalci nevoia de competență, îi va fi împiedicat progresul alături de tine. Nu-și va putea atinge obiective importante alături de tine; nu-și va putea îndeplini visurile; nu-și va putea practica liniștit hobby-urile; nu se va putea auto-depăși; nu va putea evolua prea mult. Dacă se „întâmplă” să întâlnească pe cineva care-l încurajează și-l sprijină în toate aceste aspecte, îi va fi foarte ușor să fie infidel, cu siguranță. 

Iar când îi încalci nevoia de autonomie, se simte cu tine ca și cum ar fi cu „mami” sau „tati” în casă. Asta înseamnă că ai tendința, după cum spuneam mai sus, să-i îngrădești libertatea (în diferite moduri), iar reacția firească va fi să încerce să scape din această „colivie de aur” în care, poate, încerci să-l ții strâns legat prin tot felul de strategii inconștiente, neetice. 

 

7. Dai credit mai mult altora decât partenerului

O altă cauză care poate duce la infidelitate este asta: ții cont mai mult de alții (autorități) decât de principii sau de partener.

Ce sunt autoritățile = sunt acele entități pe care le vedem MAI PRESUS decât pe noi și încercăm să le copiem.

Cum învățăm să ne raportăm la autorități – În primii ani de viață părintele îl învață pe copil multe reguli, convingeri. Una din convingerile transmise este subordonarea față de autorități: „Trebuie să asculți de cei mari: frați, părinți, profesori, șefi.  (Și până la un punct e bine să ascultăm de ei, da?)

Problema: majoritatea oamenilor rămân subordonați autorităților (părinți, educatori, preoți, șefi, prieteni, partener). În loc să conștientizeze că sunt maturi și-și pot conduce singuri viața, ei rămân în continuare cu mentalitatea de copil: „Ce vor spune ceilalți dacă eu fac asta? / Cum se așteaptă alții să mă îmbrac, să vorbesc, să mă port, să gândesc? Am de luat această decizie: oare cum ar vrea să mă comport în situația asta mama, tata, prietenul, copilul, societatea, colegii de muncă?

Consecințe negative: 

LA NIVEL PERSONAL – tu nu-ți mai trăiești viața cum știi că e bine (pentru că sunt alții în viața ta care-ți spun cum să-ți trăiești viața). Asta e rețeta sigură ptnefericire (tu nu mai exiști în viața ta / îți pierzi identitatea pt alții / te sacrifici pt alții / te pierzi pe tine). 

Iar în RELAȚIA DE CUPLU – te raportezi la autorități (dai credit altora, te interesează opinia altora, faci front comun cu alții: cu copiii, cu prietenii, unul din părinți sau cu oricine altcineva). Iar tendința este să ÎL NEGLIJEZI pe partener. În acest context, îi va fi foarte ușor să te înșele atunci când îi va ieși în cale o persoană care-l admiră, care-l tratează „de la egal la egal”, care-i cere părerea și ține cont de ea, cu care se poate sfătui. 

 

Ca regulă generală, vreau să-ți spun așa: orice situație în care partenerul își dorește ceva foarte mult și NU primește în relația cu tine, poate constitui un „motiv plauzibil” pentru el să fie infidel. 

Prin urmare, recomandarea mea este să NU citești liste cu „motive care duc la infidelitate” întrucât e foarte posibil ca partenerul tău să NU se încadreze la nici unul din motivele expuse, ci să aibă cu totul alte „scuze” să fie infidel. În schimb, îți recomand să fii atent la partenerul tău (ce nevoi are, ce visuri, ce dorințe, ce așteptări are). 

Și încearcă să fii un prieten al lui, un om care-l sprijină în evoluția vieții lui. Să fii o prezență plăcută, să aduci o energie sănătoasă în relația voastră, încât să-i fie drag să fie cu tine. 

Un lucru esențial: în unele cazuri, infidelitatea NU are legătură absolut deloc persoana celui înșelat. 

Pur și simplu, partenerul infidel are multe probleme interioare (răni emoționale) și indiferent ce-ar face partenerul lui, el tot ar căuta împlinirea interioară în afara relației de cuplu. Prin urmare, e nevoie să fim echilibrați în abordarea subiectului infidelității și a motivelor care conduc în direcția asta.

În final, vreau să-ți spun mai deschis perspectiva mea asupra „motivelor” care-l fac pe cineva să fie infidel. 

Consider că NU este NICI UN MOTIV suficient de plauzibil pentru a fi infidel. Punct. Infidelitatea nu are scuze, justificări. Dacă într-adevăr cineva nu este mulțumit în relație, are câteva variante etice la dispoziție: 

 Varianta pe care o recomand tuturor:  încearcă să rezolvi motivele de nemulțumire din relație. Citește, fă terapie, mergi la cursuri, discută cu partenerul, etc., și pune relația pe picioare. Vorbiți despre ce vă nemulțumește și reparați lucrurile. 

Dacă totuși, nu reușești să repari ce merge prost, atunci, varianta pe care o consider etică este asta: îi spui partenerului că nu mai puteți continua în felul ăsta, ieși din relație în mod civilizat și abia apoi te implici într-o nouă relație. 

În concluzie, dacă vrei să înșeli, vei găsi motive s-o faci. Dacă nu ai motive, le vei crea (pentru a-ți justifica infidelitatea și pentru a nu te simți vinovat). 

Bărbat sau femeie, avem cu toții niște nevoi fundamentale. Intrăm în relații și e normal să ne așteptăm ca aceste nevoi să ne fie îndeplinite. E normal să ne dorim să găsim un sprijin în partenerul lângă care am ales să ne petrecem viața. Iar dacă nu se întâmplă asta, e normal să ne doară. 

Însă, nu e deloc sănătos să ne creăm relații paralele cu diferite persoane pentru a ne completa lipsurile pe care le avem în relația actuală. Asta provoacă foarte multă suferință: mai întâi partenerului tău, când va afla. Apoi, mai devreme sau mai târziu și ție și amantului / amantei tale. 

Pledez pentru relații sincere și transparente. Și prefer durerea provocată de o despărțire conștientă, amiabilă, civilizată, decât a trăi în minciună și neasumare.

Alătură-te comunității eduKiwi!

Despre Autor

Florin Amariei

Îmi trăiesc în fiecare zi visul alături de soţia şi de copiii mei dragi şi vreau să te ajut și pe tine să ai Relația pe care o Meriți.