Opinia pe care vreau să ți-o împărtășesc astăzi s-ar putea să nu fie atât de populară, dar rămâi cu mine până la final și-ai să vezi că are sens.
Deseori, când ne supărăm pe partenerul de cuplu, găsim toate justificările și argumentele pentru care EL a greșit și merită să “plătească”.
De cele mai multe ori, tragem concluzia asta, în mod inconștient. Unii vor să-l pedepsească pe partener chiar și în mod conștient, dar asta e o altă discuție – despre răni, măști, stiluri de atașament și roluri – în care nu voi intra astăzi.
Deși pare că problemele sunt la celălalt, că din cauza lui suferim sau nu ne ies anumite lucruri în relație, te invit să începi să privești lucrurile dintr-o altă perspectivă.
De fiecare dată când întâmpinăm provocări în relație, partenerul ne arată la ce mai avem NOI de lucrat.
Fără excepție, partenerul nostru este oglinda noastră. Doar că, vedem în ea (în oglindă, deci și în partener), ceea ce nu vedem la noi.
Ceea ce noi reprimăm, ascundem sau ne prefacem că nu există, exprimă partenerul nostru – capătă “putere” și amploare în el.
De ce? Pentru că viața ne invită constant la echilibru și creștere.
Dacă eu nu văd ceva la mine, cum să-mi arate viața că acele lucruri există în mine?
Mi le arată acolo unde știe sigur c-o să văd. De cele mai multe ori, prin ceea ce manifestă partenerul, copilul, oamenii din jurul meu, printr-o boală, o depresie și așa mai departe.
Ideile astea sunt desprinse din Legile Universale. Am atins acest subiect într-un articol anterior, care se află deja pe blog. Îl poți citi aici.
Ce este dezamagirea in cuplu?
Dezamăgirea este opusul amăgirii. Deci, dacă apare dezamagirea in cuplu, înseamnă că la un moment dat, am început să mă amăgesc legat de partenerul meu sau de ceea ce înseamnă o relație pentru mine.
Așa cum poate știi deja, tot ce există pe Pământ, vine în perechi: bine-rău, cald-rece, lumină-întuneric, sus-jos, comod-incomod, plăcut-dureros și așa mai departe.
În momentul în care se creează un pol, automat se creează și celălalt pol!
Când înțelegi asta, înțelegi că opusul dezamăgirii este amăgirea și invers. Ceea ce ne duce la următorul punct.
Cand apare dezamagirea in cuplu?
Dezamagirea in cuplu apare atunci când, mai întâi, eu m-am amăgit în privința partenerului. Adică, mi-am făcut tot felul de așteptări nerealiste despre el.
Că va fi DOAR drăguț, doar amabil, doar calm, doar bun, doar romantic, doar atent și NICIODATĂ dur, distant, indiferent, arțăgos, grosolan, critic și așa mai departe.
Practic, dezamagirea in cuplu apare pentru că ne-am amăgit cu foarte multe DOAR-uri plăcute despre celălalt.
Am respins tot ce nu ne convine, ce nu ne place și n-am vrea să existe în celălalt. Ne facem filme și așteptări nerealiste – că va fi doar jumătate de om.
Și așa cum spuneam mai sus, FIECARE dintre noi are atât partea de lumină, de înger, cât și partea de întuneric, de diavol.
Suntem ambele, fie că vrem să acceptăm asta, fie că nu.
Doar că, atunci când nu vedem decât un singur pol, apare dezamagirea in cuplu, la job, în relațiile cu prietenii, cu familiile noastre și în orice altă arie în care procedăm astfel.
Practic, ne așteptăm ca cel din fața noastră să-și arate DOAR partea luminoasă față de noi.
Și apoi, te întreb: Se poate numi că-l iubim pe cel de lângă noi dacă așteptăm de la el doar partea care ne convine nouă?
Perceptiile limitative despre relatii
Majoritatea dintre noi operăm în relația de cuplu, dar și în toate celelalte relații din viața noastră (de prietenie, cu membrii familiei, cu colegii de muncă etc.) pe baza unor credințe sau convingeri pe care le-am desprins de foarte devreme.
Problema este că multe dintre acestea sunt limitative, adică NU ne mai servesc obiectivelor din prezent, ba chiar ne încurcă și ne aduc provocări.
Credințe precum “Dacă mă iubește, mă acceptă așa cum sunt!”, “Femeia trebuie să fie supusă bărbatului.”, “Bărbații vor doar sex.” sau “Dacă e gelos/geloasă, înseamnă că mă iubește.” sunt doar câteva dintre miile de mituri și convingeri limitative despre relații.
Ne comportăm pe baza lor, fără ca măcar să ne dăm seama de asta.
În Programul Mental Coach, le luăm pe rând pe cele mai consacrate dintre ele și analizăm mesajele subliminale pe care le perpetuează și care ne încurcă în atingerea obiectivelor.
Deci și aceste percepții contribuie la dezamagirea in cuplu.
Nevoile neindeplinite
Dacă mă urmărești pe Social Media sau dacă ești abonat la newsletter-ul meu, e foarte posibil să fi auzit de Teoria Autodeterminării. Sau poate ai auzit în altă parte despre ea.
Pe scurt, cei doi cercetători care au emis această teorie, au studiat timp de aproximativ 40 de ani, care sunt aspectele care determină anumite comportamente și reacții pe care le avem.
Au ajuns la concluzia că există 3 nevoi psihologice de bază, care, dacă nu ne sunt hrănite, duc la comportamente negative, dezamăgiri, frustrări, certuri și așa mai departe.
Exteriorizarea frustrarilor si asumarea responsabilitatilor
Cele 3 nevoi psihologice de bază sunt conectarea, competența și controlul/autonomia. Ne naștem TOȚI cu ele și ne însoțesc pe parcursul întregii vieți.
Nevoia de conectare se referă la a avea relații bune cu ceilalți, la a ne simți acceptați, iubiți, respectați și la a oferi, la rândul nostru, toate astea. Este nevoia de a te simți unic și prețios.
Nevoia de competență se referă la abilitățile pe care le dobândim, ca să ne descurcăm în domeniile care ne interesează, în relația de cuplu, la muncă, legat de creșterea copilului etc. Este despre învățare continuă și despre senzația că suntem în stare să… .
Nevoia de control/autonomie are legătură cu libertatea de a lua decizii în dreptul propriei vieți. Se referă la a deține controlul în aspectele ce țin de mine – cu cine vorbesc, ce activități fac, când le fac, unde merg etc.
Când una dintre aceste nevoi nu ne este hrănită de către partenerul de cuplu, din păcate, și celelalte nevoi sunt afectate.
E nevoie să învățăm să comunicăm asertiv, să punem limite și să negociem regulile pe care le avem în cuplu.
Fără reguli, se creează haos, iar regulile prea rigide duc la frustrări, abuzuri sau chiar încălcarea regulilor.
Luptele de putere
Atunci când nu ne sunt hrănite aceste nevoi și când libertatea ne este îngrădită de către partener, ajungem la luptele de putere.
Acesta este momentul în care ne purtăm de parcă nu am fi coechipieri, ci adversari. Fiecare vrea să demonstreze ceva celuilalt.
Pentru că ne-am amăgit mult la început, nu am reușit să acceptăm că partenerul are ȘI o parte întunecoasă.
Când spunem “M-ai dezamăgit!”, în realitate nu partenerul ne-a dezamăgit, ci noi ne-am dezamăgit, prin faptul că am crezut o fantezie, o imagine perfectă a partenerului.
După multă vreme în care hrănim această fantezie și nu hrănim nevoile psihologice de bază, ajungem la aceste lupte și începem să ne abuzăm – reciproc sau pe noi înșine.
Când fac doar ce vrei tu, mă abuzez pe mine. Când fac doar ce vreau eu, te abuzez pe tine pentru că nu țin cont ȘI de tine.
Dacă nu am reușit să-l privim pe partener, de la început, în echilibru, să acceptăm că oricum va manifesta TOATE trăsăturile, la fel ca noi, să-i dăm voie să fie om, cu bune și rele, e nevoie să începem să facem asta ACUM – dacă ne dorim să păstrăm relația.
Când, unde și în ce formă fac eu, EXACT ceea ce face partenerul și nu-mi convine?
Mulți sar în sus când le propun întrebarea asta, ceea ce deja îmi arată că se cred superiori partenerilor lor.
Ei bine, NU suntem mai buni decât partenerii, chiar dacă pare că doar el ne greșește, iar noi nu-i greșim lui.
Undeva greșim și noi, în felul nostru propriu. Dacă vedem unde, cum sau cine percepe că am greșit față de el așa cum percepem noi că greșește partenerul față de noi, ieșim din rolul de persecutori.
Nu ne credem mai presus, ba chiar începem să vedem că suntem EGALI.
Ăsta e un subiect mai amplu și cu multe nuanțe, deci dacă vrei să vezi cum se aplică concret pe situațiile din viața ta, te aștept în Programul Mental Coach, unde putem să lucrăm împreună.
Dacă partenerul ne minte și nu ne convine asta, noi unde mințim (pe el sau pe altcineva, într-un alt mod, nu exact în felul cum vedem că ne minte partenerul)?
Dacă ne-a înșelat și îl judecăm pentru asta, noi în ce formă l-am înșelat pe el? Ne-am gândit la altcineva în timp ce făceam sex?
Ne-am aliat cu copilul, părinții sau soacra împotriva lui? Astea sunt tot forme de înșelat.
Sper că ai prins ideea. Te aștept în program dacă vrei să te lămurești legat de o situație anume.
Sinceritatea si alte dovezi de dragoste
E foarte important să creăm un mediu securizant în relația noastră pentru că, în felul acesta, nu ascundem anumite părți din noi și ne simțim acceptați și iubiți pentru ceea ce suntem.
Cum creăm un mediu securizant? Hrănindu-ne reciproc nevoile psihologice de bază, despre care am menționat mai sus, pe scurt.
Și aici, subiectul este mult mai amplu, dar poate voi reveni asupra lui într-un viitor articol.
Un alt aspect important este înțelegerea sănătoasă a libertății în cuplu. Ne naștem liberi, deci nu-mi poate oferi partenerul libertatea și nici eu nu i-o ofer lui.
Noi putem doar să ne-o încălcăm, dar când facem asta, creăm ceea ce se numește o relație toxică, în care fie ne controlăm reciproc, fie unul îl controlează constant pe celălalt.
Ce inseamna sa fii intr-o relatie?
În primul rând, a fi într-o relație nu e ca atunci când ești burlac. Când ești burlac, faci ce vrei, când vrei, cum vrei.
Când ești într-o relație, tocmai ca să nu apară dezamagirea in cuplu și alte provocări, e nevoie de negociere.
Negociați regulile și comunicați ce așteptări aveți, fiecare, până când vă convin concluziile, amândurora, nu doar unuia sau altuia.
Dacă cel puțin unul dintre voi simte că nu e corect față de el ceea ce s-a negociat, nu va funcționa relația, pe termen lung.
Veți aduna frustrări și resentimente, care vor săpa în starea de bine proprie, dar și a relației.
Să nu uităm că o relație este formată din 3 entități – eu, tu și NOI.
Când fiecare dintre noi vrea binele comun, nu doar pe cel propriu, se poate spune că suntem o echipă.
Când urmărești doar binele personal, nu are cum să funcționeze relația fără dureri și provocări.
În schimb, dacă stabiliți regulile împreună și le negociați, în așa fel încât să vă convină fiecăruia, colaborați ca o echipă și, în același timp vă împliniți și nevoile de bază.
Cum putem trece peste o astfel de dezamăgire?
Ca să trecem peste, e nevoie să trecem PRIN. Dacă ne-am amăgit la început, așa cum spuneam și mai sus, e nevoie să renunțăm la fanteziile pe care le avem.
Un exercițiu eficient este să căutăm plusurile acelor comportamente care ne deranjează la partener.
Adică să ne dăm seama, dincolo de faptul că e om și greșește, la fel ca noi – CUM a fost un beneficiu pentru noi, faptul că a făcut acele greșeli?
Poate că dacă nu mă mințea partenerul, nu reușeam să mă apropii de părinții mei sau de soacra mea.
Poate tocmai pentru că m-a mințit partenerul, am reușit să trecem mai ușor printr-un eveniment greu în familie, o boală, un necaz. Dacă îmi spunea adevărul atunci, mă dărâma și mai tare și aveam toți de suferit.
Și așa mai departe.
DAR, o mențiune importantă este că echilibrările trecutului nu justifică acțiunile viitoare. Altfel spus, eu caut beneficiile comportamentelor din trecut ale partenerului meu, ca să nu rămân cu bagaj emoțional.
Nu fac asta ca să încurajez comportamentele negative pe care le-a manifestat. E o foarte mare diferență.
Facem echilibrări doar pentru a ne ajuta să scăpăm de povara trecutului, de bagajul emoțional care ne trage în jos, dezamagirea in cuplu fiind un astfel de bagaj.
De asemenea, ca să nu ne mai amăgim și apoi să vină Universul să ne aducă în dezamăgire, e nevoie să lucrăm constant cu noi înșine, să învățăm și să ne provocăm mintea.
Convingerile noastre sunt SURSA comportamentelor noastre.
Ca să avem comportamente, reacții și atitudini pozitive, e nevoie să ne schimbăm convingerile și percepțiile.
De aceea am creat Programul Mental Coach. Știu cât de mare este provocarea de a ne debarasa de anumite percepții și știu că, de cele mai multe ori, e aproape imposibil s-o facem singuri pentru că suntem prinși în bucla care ne-a adus în punctul în care suntem.
Dacă vrem să depășim punctul în care suntem, avem nevoie să provocăm ceea ce știm. Nu putem ajunge într-un alt loc doar cu ceea ce știm până acum și ne-a adus aici, unde suntem deja.
Așadar, te invit să stabilești o ședință de consultanță 1 la 1, cu un coleg de-ai mei, ca să afli dacă ți se potrivește programul.
Chiar dacă nouă ni se pare că nu e corect ce ni se întâmplă, Legea Schimbului Echitabil spune că este.
Da, poate că ți se pare incorect acum, în momentul în care treci printr-o situație care nu-ți place, dar dacă te dai câțiva pași în spate, s-ar putea să poți vedea imaginea de ansamblu și să înțelegi că situația respectivă echilibrează o alta.
Pentru că, așa cum știm deja, Legea Dualității și Legea Compensării își fac treaba. Când exagerăm un pol, îl primim pe celălalt, ca să se restabilească echilibrul firesc al lucrurilor.
Apoi, Legea Oglinzii ne spune că tot ce judecăm la alții e și în noi. Ce ai de făcut e să găsești forma în care se află acea trăsătură și în tine.
Ca să nu ajungi la dezamagire in cuplu, e nevoie să spargi fantezia, întrebându-te ce costuri ai fi avut dacă partenerul era DOAR bun, drăguț, amabil, atent, romantic…cu tine.
Nu în ultimul rând, atragem ceea ce suntem, nu ceea ce vrem și respingem ce nu suntem. Asta ne spune Legea Vibrației.
Sper ca de astăzi înainte să privești cu alți ochi dezamagirea in cuplu, dar mai ales amăgirea.
E în controlul nostru să scăpăm de fantezii dacă nu vrem să ne lovească opusele cu putere și durere.
Așadar, cel mai fain mod de a crește și a te dezvolta este chiar acum, aici, alături de partenerul pe care îl ai.
Pentru că acum ai tot ceea ce ai nevoie să primești ca să crești.
Pe data viitoare! 🤗
