Eram cel mai trist om de la petrecere

Eugen Popa aici. Astăzi vreau să-ți spun o poveste din viața mea personală

Acțiunea are loc acum 10 ani, într-un moment din viața mea în care m-am trezit că îmi plângeam de milă. 

Eram singur și părăsit, iar încrederea în mine era la pământ. Dacă mă vedeai atunci, probabil nici nu mă recunoșteai. Spuneai că ăsta nu e Eugen Popa, ci total altcineva. 

Uite cum a început totul…

În acea perioadă mă vedeam cu o femeie care știam că nu e potrivită pentru mine. 

O vedeam că nu e implicată în relație, că era rece și detașată. De parcă ce era între noi nu conta deloc. Era așa, ceva mărunt și trecător. 

Eu, în schimb, eram mai implicat. Îmi păsa și voiam ca lucrurile să meargă bine.

Din cauza asta făceam multe compromisuri și mă mințeam singur că oricine le-ar face dacă ar fi în locul meu. Mare greșeală. 

Într-o zi, am aflat că mi-a greșit…

Iar asta m-a durut nespus. Știam că nu e femeia potrivită, știam că nu ține la mine, știam că nu eram mare lucru în ochii ei. Dar tot n-am fost pregătit pentru așa ceva. 

Durerea a fost ca un șoc și a fost intensă. Mă durea și inima, și mândria mea de bărbat. Îmi era greu să recunosc că sufăr din cauza ei, dar era adevărat. 

Stăteam și mă gândeam că am devenit unul dintre tipii ăia care a luat țeapă… și gândul ăsta mă deprima. 

De ce eu? Ce am greșit? După atâtea compromisuri și atâta efort, aproape strict doar din partea mea? 

Întrebările veneau ca valurile în minte mea. Se ridicau înalte și îmi provocau gânduri tulburi, care mă trăgeau la fund. 

Cumva, am ajuns la o petrecere, crezând că mă va înveseli. 

Ce glumă bună! 

Era 10 noaptea, petrecerea era în toi și muzica era așa tare încât trebuia să te lipești de oameni ca să vorbești cu ei.

Erau oameni fără griji, care zâmbeau și se simțeau bine. Iar eu mă uitam cu invidie la ei. 

Pentru că eu eram cel mai trist om de la petrecerea aia

Stăteam singur, într-un colț întunecat din încăpere și îmi plângeam de milă. Nu era o imagine frumoasă. 

Nu știu cum am aflat că era și EA la petrecere…

“Dintre toți oamenii de pe Pământ!” mă gândeam eu. “Care erau șansele??” Tocmai tipa care mi-a tras clapa să fie aici…

Și partea cea mai proastă era că nici nu mă băga în seama. Vedea că stau singur și bosumflat. Vedea că mă simt aiurea și stingher. Vedea că sufăr amarnic…

… și nu-i păsa. 

Era ca atunci când eram împreună. Zici că nici nu existam. 

Iar asta m-a întristat și mai tare. Mi-a pus încrederea la pământ.

Atunci mi-am zis că trebuie să fac ceva!

De ce să mă simt așa toată seara? De ce să-mi plâng de milă? De ce să stau singur și bosumflat, ca un copil pedepsit la grădiniță? 

Cumva, eram nervos pe mine! 

Nervos că i-am permis altei persoane să mă facă să mă simt așa. Nervos că le-am dat altora puterea să mă pună la pământ. Nervos că mă victimizam în ultimul hal, când de fapt existau alternative… 

Mă revoltam acum împotriva propriei mele stări. 

Muzica suna în fundal, oamenii dansau și se distrau, iar eu mă revoltam împotriva gândurilor negative pe care le aveam. 

Cine știe cum arătam în colțul ăla întunecat, înflăcărat de propriile mele idei!

Într-un final mi-am zis așa: EU DECID dacă mă simt bine! 

Pot să stau toată seara într-un colț și să sufăr sau mă pot ridica și pot dansa.

Pot să-mi plâng de milă până la 5 dimineața sau pot cunoaște oameni noi și interesanți. 

Pot să-mi fac griji de fiecare dată când o văd pe EA sau o pot ignora și mă pot simți bine. 

Este alegerea mea! Toate variantele de mai sus se puteau întâmpla. Îmi erau la îndemână. Se puteau transforma din gânduri în realitate. 

Așa că le-am ales DOAR pe cele pozitive și am început ușor-ușor să ies din starea aia rea. 

Ce crezi că s-a întâmplat? 

Petrecerea aia a devenit altceva

Odată ce am început să dansez, să vorbesc cu oamenii, să mă simt bine, parcă totul s-a schimbat. 

Un tip pe care-l cunoșteam chiar m-a întrebat “când ai ajuns?” pentru că nici nu m-a observat când eram în colțul ăla întunecat. 

Am început să aud muzica. Am început să văd fețele zâmbitoare ale celorlalți oameni. Și am început să apreciez petrecerea la care eram. 

Pe lângă asta, s-a mai întâmplat ceva ce n-o să-ți vină să crezi: 

Când EA a văzut că mă distrez și mă simt bine, 

a venit la mine și și-a cerut scuze. 

Atât de mare a fost puterea schimbării mele! Și, dacă stai să te gândești, de fapt a fost…

O schimbare MICĂ, dar cu un rezultat URIAȘ

Până la urmă ce am și făcut? 

Doar am decis să nu las alte persoane să controleze cum să simt. Să nu le dau putere asupra mea. 

Iar pe urmă am conștientizat că EU DECID dacă mă simt bine sau nu. Este decizia mea. Care este în controlul meu. Mereu disponibilă să o fac atunci când vreau. 

Asta a fost tot. Mici schimbări de gândire. Alegerea unor gânduri pozitive în detrimentul celor negative. 

Sunt schimbări pe care poți învăța să le faci și TU.

Înregistrarea Cursului Crede în Tine 

Recent, am lansat un înregistrarea unui curs online, în care te învăț cum să ai mereu încredere în tine. Dacă nu ai auzit deja de ea…

Intră aici și află totul despre înregistrare

Înregistrarea conține 6 video-uri în care te învăț tot ce trebuie să faci ca să fii întotdeauna sigură pe tine și încrezătoare în forțele tale. 

Fie că ești la serviciu, fie că ești acasă cu familia, fie că ești la o petrecere cum am fost eu… te învăț zeci de exerciții prin care îți vei crește încrederea în tine. 

Zeci de exerciții care te vor învăța să te respecți, să te pui pe primul loc, să-ți înlocuiești gândurile toxice cu gânduri pozitive și să te iubești așa cum ești.

De ce? Pentru că meriți asta. 

Pentru că viața e prea scurtă ca să o trăiești fără încredere în tine. 

Pentru că odată ce ești un om încrezător, vei fi sufletul petrecerii ăsteia frumoase pe care noi o numim VIAȚĂ. 

Nu vei sta în colțul întunecat al vieții, ci vei trăi într-un dans continuu, în care te simți bine alături de cei din jur. 

Asta te învăț în cele 6 video-rui din curs și asta îți garantez că se va întâmpla odată ce le vezi.

Intră aici și comandă înregistrarea
chiar acum

Meriți și poți. Trebuie doar să și vrei. 

Eu am plecat de la petrecerea aia la 5 dimineața. Însă am plecat cu zâmbetul pe buze. 

Fericit și încrezător că viața îmi rezervă lucruri bune, de care voi fi în stare să mă bucur. 

Dacă atâtea s-au schimbat într-o singură seară, câte crezi că se pot schimba după ce vezi toate video-urile din curs?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *