Esti doxa de informatie (si degeaba)

Esti doxa de informatie.

Si degeaba.

Tot mai des primesc mesaje de la cititori legat de faptul ca principala nemultumire in viata lor este in sfera relatiilor. 

Deloc intamplator, deoarece numai convietuind cu o alta fiinta umana 24/7 reusim sa cunoastem parti din noi nebanuite, din ambele sfere, bune si rele.

Si totusi, toti imi scrieti spunand cam acelasi lucru :

Multa nefericire, nemultumire, stres, multe asteptari care nu sunt aduse la nivelul…asteptat de tine.

Asa ca vin cu acest material, ca sa disecam putin problema.

Vorbeam zilele trecute cu o prietena care doar ce a trecut peste un divort si acum ia viata de la capat.

Discutia era despre relatii, despre increderea pierduta si despre faptul ca nu mai vrea sa mai munceasca pentru nici o relatie.

Ea spune asa “If it flows, it flows. If not, it stinks”.

Adica “Daca curge, curge, daca nu, pute.”

Aici i-am dat dreptate.

Abonează-te și primești Mini-Cursul “Vindeca-ti Ranile si Transforma-ti viata in bine prin Iubirea de Sine”

Apoi o intreb ce isi doreste si imi spune ca isi doreste sa nu mai fie superficiala in viata ei pe niciun plan.

Sa fie…profunda.

Ok, zic.

Si ce inseamna profunzimea pentru tine, o intreb.

Iar ea, ca o mentala desavarsita, imi spune.

“Mai multa cunoastere”.

Carcotasa, o intreb, vrand sa o descos.

“Pai bun, si ce inseamna mai multa cunoastere, pentru tine? Adica mai multa informatie?”

La care firul epic ne scapa putin amandurora de sub control si incepem sa argumentam fiecare pe filmul ei.

Ea zice ca are nevoie sa stie mai mult, ca sa inteleaga mai bine cum se iese dintr-o situatie z.

Ce faci cand…ce spui daca…

Adica sa stie pas cu pas care este varianta cea mai buna de a reactiona sau de a raspunde in fata unei situatii.

Eu vad lucrurile altfel.

Cred ca nu e suficient sa stii mai bine daca nu faci mai bine.

Iar ca sa faci mai bine, e nevoie de o schimbare profunda.

E nevoie nu doar de stiinta, ci de constiinta. Extinsa.

Iti explic:

Ca sa incep cu sfarsitul, am ajuns la concluzia ca informatia fara integrare e zero.

“Adica cum?”, o sa spui.

Adica …

eu stiu ce am de facut.

Eu, Roxana, dupa 10 ani de citit si aplicat carti de dezvoltare personala si psihologie, STIU ce e bine si ce e rau, ce ar trebui si ce nu ar trebui sa fac.

Si totusi. 

A fost asta suficient, de fiecare data, ca sa nu mai gresesc?

Sa nu mai ma impiedic si sa cad in aceeasi groapa pana am pierdut sirul numaratorii?

Bineinteles ca nu.

Ma stii ca imi place sa spun lucrurilor pe nume precum imi place sa ma vulnerabilizez.

Asa-s eu, cu “bubele” la vedere, pe premisa ca “Din bube, mucegaiuri si noroi, iscat-am frumuseti si haruri noi.”

Insa nu de putine ori am simtit presiunea ca daca stiu toate aceste lucruri, daca vorbesc despre ele, daca ii ajut pe altii in drumul lor, atunci eu nu ar mai trebui sa sufar.

Nimic mai fals.

M-am intrebat si eu ceea ce probabil te intrebi si tu.

E suficient SA STII?

Avand “cheia succesului”, de ce uneori simt ca esuez?

Ma intreba cineva la un moment dat, daca exista vindecare completa. 

Fara sa iti mai amintesti de ranile tale, fara sa mai aiba vreodata influenta asupra ta.

Am stat sincer sa ma gandesc la asta, si raspunsul este NU. 

Nu poti sa uiti de ranile tale, poti doar sa devii constient de ele, sa le ingrijesti, sa le protejezi si sa inveti sa traiesti cu ele.

Te readaptezi la trauma si muncesti cat de mult poti sa nu reactionezi in functie de ea de fiecare data.

Inveti sa raspunzi dintr-o stare de constientizare, diferit.

Si nu a spus nimeni ca asta e treaba usoara.

Cred ca asta era si ce voia sa spuna prietena mea, cand spunea ca are nevoie “sa stie” mai bine, ca sa fie profunda.

Am nevoie sa imi exind nivelul meu de perceptie, sa ma conectez cat mai des la o stare de constiinta extinsa, prin care sa imi largesc spectrul cu care ma uit la lume.

Daca pana la aceasta varsta, singurele modele si singurele solutii pe care le-ai avut la indemana in orice arie a vietii tale, fie ca vorbim de relatie, de job, de vocatie, de bani, de sanatatea ta pe toate planurile au fost vazute printr-un unghi de 30 de grade sau printr-o lentila fumurie, atunci e nevoie sa faci ceva.

Nu ca iti zic eu, ci doar daca nu esti multumit de rezultatele de acum.

Si revenind la ideea de mai sus, spuneam ca de multe ori chiar si eu simt presiunea faptului ca eu nu mai am voie sa sufar, daca stiu deja care este solutia la o anumita situatie data.

Cred ca punem prea multa presiune pe noi si pe altii.

Cred ca e nevoie sa incetam cu asteptarile nerealiste pe care le proiectam pe ceilalti si e nevoie sa nu mai privim in jur ca si cum totul ni se cuvine.

Suntem nervosi, anxiosi, depresivi, tristi si vrem sa scapam de asta.

Vrem sa aruncam la gunoi aceste emotii, pentru ca stim ca nimeni nu ne place cu ele.

Insa tot ce nu accepti se intoarce la tine, de fiecare data si mai puternic, deoarece exista o lege a echilibrului.

Totul trebuie reglat.

Asa ca aceste emotii “negative” isi cer si ele drepturile de a fi iubite la fel cum iubim emotiile “pozitive”.

Te iubesc, frica.

Te iubesc, furie.

Te iubesc, durere.

Te iubesc, tristete.

Cum ar fi sa ai acest dialog?

Cum ar fi sa vezi ce mesaj iti aduc aceste emotii si sa fii recunoscator pentru ele.

De obicei, aceste emotii nu apar din senin.

Ci din conflict interior.

Daca in tine este acest mediu toxic, daca stai in ganduri rele, daca te biciuiesti si te compari, daca fugi de toate acestea pentru castig pe termen scurt, este normal ca ele sa prina o forta imensa.

O emotie dispare, contra intuitiv, atunci cand devin constient de ea si cand accept ca este acolo.

Nivelul urmator ar fi sa fiu si recunoscatoare acelei emotii pentru ca este acolo.

Multumesc, frica. 

Ma inveti unde e nevoie sa imi explorez curajul, pentru a creste fiinta mea.

Multumesc, furie. Ma inveti ca ascund o mare tristete si ma motivezi sa ma misc din locul caldut 

In care ma complac deseori. 

Ma determini sa imi amintesc ca am un foc interior si stiu ca daca il folosesc cum trebuie, pot muta muntii.

Multumesc, durere. 

Ma faci sa ma intorc la mine si sa imi amintesc ca e nevoie sa ma iubesc din nou. Mai tare. Mai determinat. Mai asumat. 

Imi amintesti de copilul din mine caruia am jurat sa ii fiu parinte ca unui copil normal al meu. 

Sa il iau de mana si sa il protejez, sa am grija sa nu il ranesc prin faptele sau vorbele mele.

Sa ii fiu prieten dar si parinte. 

Si fiindu-i parinte, imi amintesti sa iau deciziile corecte pe termen lung, nu doar cele care sunt usoare si la indemana si comode acum. Imi amintesti sa imi fac temele chiar daca sunt adult.

Sa dorm suficient, sa am grija ce mananc, ce gandesc, ce vorbesc.

Sa fiu curata la interior si la exterior.

Multumesc, tristete. 

Ma ajuti sa vad unde e nevoie sa readuc echilibrul. Ma inveti ce imi face bine si ce nu. Ma impingi sa caut solutii, dupa ce sora ta, furia, a plecat. 

Imi reamintesti ca ar trebui sa meditez, sa am grija sa mine si imi spui ca am un suflet, poate am uitat. 

Sufletul meu vrea sa ma uit mai des catre el.

Dar ocupata sa fiu tot si toate pentru altii, am uitat de mine.

Ma intorc. Multumesc.

Nu fugi de emotiile tale. 

Pierzi lectia.

Invata sa te iubesti.

Cum?

Invatand sa te asculti mai des.

In calatoria de o luna in America pe care am facut-o in 2019, am avut discutii interminabile foarte profunde cu prieteni dragi, femei si barbati, despre dinamica umana, despre de ce reactionam intr-un anume fel, de ce facem ceea ce facem si cum putem face mai bine.

Toate drumurile au dus la Roma.

Roma e iubirea de sine.

Multi m-au intrebat cum sa faca sa se iubeasca mai mult, dupa ce am scris primul articol in vacanta in care te indemnam la asta.

Am cateva idei, te invit sa le aplici si tu daca iti sunt pe plac.

Asadar, cum fac sa ma iubesc mai mult, cand sunt in hau, pierduta, dezamagit de ceilalti si de mine, fara incredere ca poate sa fie mai bine si in minte imi ruleaza cele mai negre scenarii din frica?

Pasul 1. Observ. Pe mine, ma. Imi observ gandurile, imi observ reactiile din instinct, observ tiparele de comportament si felul cum aleg uneori sa ma autosabotez, alegand de fiecare data sa raectionez la fel, chiar daca stiu rezultatul.

Pasul 2. Testez si invat. Invat si testez. Noi modalitati de a fi si de a face.

Pasul 3. Recunostinta si apreciere pentru tot ceea ce vine catre mine. Petrec timp propunandu-mi sa nu ratez lectia.

Pasul 4. Accept ca situatia este cea care este, nu cea care ego-ul meu, asteptarile mele si-ar fi dorit sa fie. 

Pasul 5. Imi dau voie sa iau o pauza daca am nevoie, sa ma opresc daca simt, sa simt tot ce simt fara sa ma judec. 

Pasul 6. Ma intalnesc cu copilul interior si ne iertam reciproc. De fiecare data. 

Imi tolerez greselile. Insa apoi ma ridic din acel loc care nu imi mai serveste si imi devin parinte interior.

Nu uit sa merg in directia visurilor mele si sa nu ma opresc pana nu o sa primesc ceea ce merit.

Pasul 7. Lista cu activitati care ma incarca de enrgie buna si ma fac fericita. ( nu te-am batut suficient la cap cu asta)

Pasul N … Imi spun “ te iubesc” si chiar invat sa o fac. Chiar daca prima oara suna nenatural, ma voi obisnui.

Pasul N(spemii)  Redefinesc de fiecare data ce inseamna iubirea pentru mine.

Pentru ca am voie sa imi schimb parerea. 

Am voie sa ma razgandesc, sa ma adaptez din mers, sa invat ce este inregula cu mine, ce ma face fericita si ce nu si sa aleg in functie de asta.

Am voie sa renunt si am voie sa o iau de la capat de cate ori vreau sa imi dau voie.

Am ajuns in punctul asta dupa multi ani de cautari, dupa un proces lung, greu si anevoios.

Daca inca nu simti despre tine toate aceste lucruri, te rog nu te descuraja.

Toate se intampla in momentul potrivit, ca tu sa poti sa primesti exact lectia de care ai nevoie in acel moment.

Nu exista mai repede sau mai incet, exista propriul tau drum si proces si nu ai cum sa te abati de la el.

Ceea ce ti-am scris mai sus sunt cativa pasi care sa te ghideze in acest drum.

Insa cel mai important dintre toti, ca sa ajungi la Marele Graal- Iubirea de Sine, este sa ai curajul sa te asculti.

Iar ascultarea se face de obicei in liniste.

Eu reusesc acum sa fac sa imi fie liniste in mine chiar si intr-o mare de oameni agitati intr-un supermarket la coada la cumparaturi compulsive.

Insa ce m-a adus aici, printre alte metode, a fost meditatia.

Pe care nu am facut-o la coada la supermarket, ci am inceput sa o fac in liniste.

Ceea ce vreau sa iti spun este ca e nevoie sa investesti in tine macar 15 minute pe zi de meditatie, ca sa inveti sa te asculti si sa te conectezi la tine.

Daca nu ai timp 15 minute, atunci ai nevoie de minim o ora. 🙂

Lasa-mi un reply si spune-mi care sunt gandurile tale legate de cele scrise de mine mai sus si daca esti familiarizat cu practica meditatiei, ce efecte ai resimtit tu in viata ta prin meditatie.

Te imbratisez,

Roxana

Abonează-te și primești Mini-Cursul “Vindeca-ti Ranile si Transforma-ti viata in bine prin Iubirea de Sine”

Despre Autor

Roxana Borz

Mi-am recâștigat dreptul la fericire pe care credeam că nu îl voi mai avea niciodată. Îmi doresc să te ajut și pe tine să faci același lucru!