Eu, Pera, am crescut cu un tată alcoolic, am trăit până la 25 de ani pe salarul mamei de învățătoare și aproape era să mă fac inginer din dorința bunicului.

Mergeam la Politehnică și în orele de pauză dintre cursuri și laboratoare lucram cu jumătate de normă la împachetat cărți de specialitate în limba engleza pe care le trimiteam clienților.

Eram slab ca viitor inginer.

Nu înțelegeam toată matematica și fizica ce ne era predată într-un ritm de un bacalaureat pe semestru, iar asta a făcut să încep să-mi pierd încrederea că sunt un băiat deștept și bun la învățătură.

Stilul meu de viață era anti-viață.

Nu distracție, nu excursii, nu iubită și totul era sacrificat pe altarul unui viitor în care voi fi inginer și îmi voi găsi un job, poate.