„Fa-ti bagajele si pleaca!”

Asa incepea povestea de iubire.

Povestea de iubire a mea fata de mine insami.

Si asa se termina o alta.

Care au fost cele mai dureroase cuvinte pe care le-ai auzit in viata ta?

Pentru mine au fost urmatoarele: „Fa-ti bagajele si pleaca!” si „Nu te mai iubesc!”

M-au taiat ca un ferestrau pe cord deschis si habar n-aveam ca se mai poate trai si cu sufletul pe afara, zgariat, grav avariat, scos prin piele.

Inima imi bubuia nebuneste in piept si apoi pentru o clipa s-a oprit. Impactul a fost atat de puternic incat am crezut atunci ca s-a oprit definitiv.

Totul in jur s-a pierdut si parca vedeam prin ceata… 

Imi simteam lacrimile calde pe obraji, dar nu-mi mai simteam corpul.

Mintea mea o luase la galop, sub domnia lui „lupta sau fugi”!

Pleacanutemaiiubesc…  CE?!  Nu… te… mai… iubesc…  

Cuvintele cadeau sacadat si haotic in acelasi timp – cuie pentru sicriul in care imi ingropam, intr-o secunda, toate visurile mele, sperantele si iubirea bolnava.

„Daaaar, am facut tot pentru noi!”,  as fi vrut sa strig.

Si as face orice! 

De ce nu mai facem… ceva?

Sigur se mai poate face ceva.

Din pacate eram singura sigura de asta.

Credeam apoi ca o sa mor de la durere.

Habar n-aveam ca abia de aici incolo viata mi se va arata spre a invata sa o traiesc.

Asa incepea povestea mea de iubire de sine, abrupta, dureroasa, fortata si nedorita.

Nu aveam chef sa ma iubesc!

De fapt, uram munca pe care stiam ca inca o am de facut.

Off the record, munceam deja de ceva timp bunicel cu mine, iar testul suprem nu a intarziat sa apara.

Mori sau inveti sa traiesti? Cam astea erau variantele. 

Grila! A) sau B)?

Am facut-o pentru ca n-aveam incotro.

Nu pentru ca aveam chef de vindecare si de iubire de sine.

Ci pentru ca aveam nevoie!

Ma aveam doar pe mine si orele nesfarsite din nopti in care nu puteam inchide un ochi.

Asa ca am luat o decizie:

Voi invata unde am gresit si nu o sa mai permit sa ajung asa: cersetoare de iubire si infometata dupa firimituri.

Tot atunci am scris o scrisoare pentru cel care pleca, pe care nu a vazut-o niciodata.

Scrisoare care era mai mult pentru mine, un fel de juramant.

Ce vei vedea mai jos este un fragment din aceasta.

Nu am crezut ca o sa o fac publica vreodata, dar… am incredere in tine ca vei lua ceva din ea, asa ca ti-o ofer.

Atentie! Mergi cu grija printre randuri. Esti pe un cord deschis, candva… 

Vreau sa vezi cum gandeam cand eram codependenta si cum s-a schimbat apoi viata mea si cand am luat o decizie.

“Te iert, dar.. Nu ma mai intorc. 

(Poveste despre renuntare)

Nu ma mai chema inapoi, 

Nu mai e cale de intors inapoi.

Nu ma mai intorc la cine am fost, nu mai vreau sa fiu prietena cu durerile vechi pe care le-am cunoscut prin tine. Poti sa ma judeci, poti sa ma chemi de o mie de ori in locul ala intunecat unde m-ai ademenit de n ori.

Locul ala unde mi-am rupt sinele si mi-am zdrelit coatele incercand sa ma catar pe zidurile tale, incercand sa fac orice ca sa te multumesc, sa ma ridic la inaltimea asteptarilor tale, la inaltimea de unde se poate cadea mortal pentru iubirea ta…

Nu ma mai pot ridica pentru a cadea din nou si din nou.

Ies din cursa pe care mi-am intins-o singura cand m-am inhamat la asemena aventura… hatisul emotiilor pe care tu le-ai pus in mine…

Hai, spune-o! Spune ca nu sunt suficient de buna, spune ce e mai bine sa fac sau ce trebuia sa fac ca sa fiu… cum vrei tu. 

Spune-mi ca voi fi prima pe care o vei arunca din barca, la nevoie.

Spune-mi ca nu am meritat si ca a fost o greseala tot.

Spune-mi ca s-a terminat, apoi cheama-ma inapoi, cum ai facut de atatea ori. 

Am mers pe drumul asta de prea multe ori, cunosc fiecare coltisor de melancolie, fiecare particica de suflet flamand, fiecare groapa de pe aleea cu lacrimi de abandon, batatorita cu teiubescuri pe care le-am crezut, 

Doamne, am cazut de atatea ori pe drumul catre inima ta…

Am obosit sa ma tarasc pe cararea catre portile ferecate ale sufletului tau.

Acele porti pe care le-am gasit inchise cand ma asteptam cel mai putin.
Acele porti care s-au inchis cu zgomot asurzitor in fata ochilor mei, care priveau neputinciosi. 

Am tras cortina noptilor de plans, zilelor de griji, zbaterilor pentru o mangaiere, drumurilor intr-un suflet pana la tine. 

Toate astea au fost ferestrau pe cord deschis.
Dar am terminat cu chirurgia de mana a doua.

O sa fiu propriul meu doctor, O sa fiu eu pentru mine…tot. 

Nu ma mai chema sa vin inapoi, te iert, dar…nu.”

Mda…

Acum zambesc cand ma uit la acest randuri…

Pentru mine, cea care a trecut prin ele nu doar cu mintea si cu stiloul (virtual) pe foaia alba, ci si cu inima, aceste cuvinte, odata zgomot asurzitor, strigat de durere, sunt acum doar…

Liniste!

Dar ca sa ajungi la liniste si pace uneori e nevoie sa fii dispus sa pleci la razboi.

Cu demonii tai, cu fricile tale, cu mecanismele de aparare si cu tiparele vechi de a fi, de a iubi, de a te iubi.

Uneori e suficient doar un moment in care sa iei o decizie.

Nu mai vreau firimituri.
Merit mai mult.

Mai sus ai fragmente din sufletul celei care chiar eu am fost candva.

Acum, pe acea Roxana as imbratisa-o tare, as strange-o la piept si i-as spune: “decat sa fii gata sa mori pentru cineva, mai bine sa fii gata sa traiesti pentru cineva, traind in primul rand pentru tine.”

Ma rog, poate nu i-as spune chiar asta.  

Ci probabil doar ca merita iubirea si merita sa fie fericita.

La fel cum si tu meriti.

As lasa filosofia pe mai tarziu (mult mai tarziu) si i-as face doar o promisiune:

Noi doua o sa iesim din asta cu bine. 

Tu o sa te ridici din cenusa si o sa stralucesti.

Pentru ca eu sunt cu tine. Mereu. 

Asta cred ca am si facut, pe muteste, in toate noptile in care acea Roxana nu putea inchide un ochi.

Eu o asteptam aici. Si o incurajam de la distanta, sufland viata peste inima ei impietrita de durere.

O asteptam aici, unde avea sa-i fie bine si cald. 

Vreau sa vii si tu aici cu mine, daca ma lasi sa iti fiu ghid.

Calatoria ta de la firimituri de iubire, si suflet infometat la hrana pura si abundenta poate incepe acum!

Apasa AICI si incepe ACUM sa asculti AUDIOBOOK-ul „Firimiturile nu tin de foame!”

Poti solicita copia ta cu OFERTA de pret REDUS doar pana pe data de 22 decembrie, marti, la ora 23:59.

Vezi pe pagina detalii!

Mi-ar placea tare sa iti dai o sansa si sper sa ne gasim la linia de START.

Love,

R

Despre Autor

Roxana Borz

Mi-am recâștigat dreptul la fericire pe care credeam că nu îl voi mai avea niciodată. Îmi doresc să te ajut și pe tine să faci același lucru!