Corpul nu uita niciodata
”Corpul nu uita niciodata” este motto-ul la care supravietuitorii traumelor din copilarie ajung incepand cu varsta de 30 de ani.
Am prefera sa nu ne mai amintim de traumele copilariei.
Ce a fost greu a trecut.
De ce sa ne aducem aminte de momentele cand protectorii nostri ne-au neglijat sau abuzat?
Cand tata era mort de beat si o agresa pe mama? Cand am crezut ca suntem o greseala si daca nu eram noi poate mama si tata ar fi fost mai bine?
Care e beneficiul dezgropatului de morti?
Al scoaterii rahatului de sub covor?
Al aratatului cu degetul spre scheltele din dulap?
Toate astea ar sta bine ingropate doar ca trupul nostru inmagazineaza amintirile, iar ele incep sa erupa cu furie daca nu sunt abordate.
Pielea noastra, cel mai mare organ al corpului fizic, incepe sa arate semne. Puncte rosii, mancarimi, eruptii iar cremele si pastilele de la dermatolog nu fac decat sa cosmetizeze temporar aspectul, nicidecum sa rezolve in mod real problema.
Organele noastre interne: pornind de la cap cu durerile lui, apoi cu gatul si infectiile si inflamatiile lui, mergand in jos pe esofag si spre stomac cu constipatia, dereglarile si aciditatea lui.
Apoi avem inima, plamanii, pancreasul, ficatul, splina, glandele adrenale si altele care ajung sa fie in dezechilibru si sa ne dea ceea ce numim ”afectiuni cronice„
E greu de crezut ca cele mai multe din problemele noastre cronice pe plan fizic provin din traumele copilariei noastre insa noua stiinta a psiho-neuro-endocrino-imunologiei exact asta spun.
