Audiobook - Vindecă-ți
traumele din copilărie

Știm cu toții că o sămânță plantată într-un sol otrăvit nu va crește, nu va face flori minunate și nu va da roade, nu? Dar te miri când stai în aceleași gânduri și vezi cum îți trece viața pe lângă tine... Alții sunt bine, par fericiți, sănătoși, au relații frumoase, însă în cazul tău se repetă aceeași realitate în care simți că te-ai blocat fără ieșire…

Mereu aceleași situații care par trase la indigo și habar nu ai cum să pui frână. Relațiile tale cu ceilalți sunt șubrede, superficiale, te temi că se destramă. Te simți deseori neînțeles și singur chiar dacă ai pe cineva în viața ta. La job nu îți mai place. Te simți fără energie, fără chef. Toate astea îți afectează sănătatea. Nu te mai simți plin de viață și nu mai ai motivație să faci nici măcar lucrurile care altădată îți plăceau. Oricât ai încerca, tot singur și deconectat ești, de fapt.
Străin de ceilalți, de familie.
Străin chiar și de tine, uneori. Ai făcut praf o grămadă de relații și de șanse să fie bine. Iar acum nu mai știi de unde să o apuci ca să nu dai greș...și de data asta.

De ce anume viața ta arată acum așa? Și mai ales...ce ai putea face să schimb ce nu îți place acum, în realitatea ta prezentă? Oare cum ar fi arătat viața ta, dacă lucrurile ar fi stat altfel? Te-ai gândit vreodată că există o legătură între evenimentele din copilăria ta și felul în care arată viața ta acum? Eu m-am gândit. Am observat că am urlat de durere toată viața mea…
...chiar dacă de multe ori a fost un strigăt mut. Nu știam atunci, în momentul când am conștientizat că anumite aspecte din viața mea încep să scârțâie, că un moment din copilărie poate să aibă o influență atât de mare! Știu exact cum este să te blochezi în aceleași tipare vechi de comportament, în relații toxice, într-un job de care nu te bucuri sau într-o viață care, deși e a ta, nu îți mai place deloc. Toată viața mea m-au urmărit aceste efecte ale traumei. Mi-am construit în jurul lor întreaga realitate.

A plecat pur și simplu. Până la vârsta de 16 ani nu am mai știut nimic de el. L-am găsit atunci printr-un prieten comun și am vorbit prima oară la telefon. Am sperat toată viata că o sa se întoarcă și o să am familia fericită la care visam. Vom putea pleca în vacanțe împreună, cum făceau alte familii, vom mânca împreună și vom rade. Apoi el mă va duce la joacă și la scoală și eu voi fi bucuroasă că îl am pe tata alături, să mă sprijine, să mă susțină și să mă apere dacă aș păși ceva, sau dacă un copil mi-ar spune vreo vorbă urâtă. După 16 ani s-a întâmplat prima conversație cu el, la telefon. Îmi amintesc și acum conversația aia care nu a decurs deloc asa cum mi-am imaginat-o toată viata. A fost plină de judecată și de reproșuri, de înverșunare și ne-iertare. Acumulasem în mine atâta frustrare, durere, neputință, ne-iubire! Parcă așteptam momentul în care să i le arunc în față Marelui Vinovat. Așteptam să îl judec, deși nu cunoșteam partea lui de poveste, cu durerile, neputințele, motivele lui. A continuat așa până am început să observ felul în care ma afectase trauma, și apoi sa caut soluții ca să mă vindec. Așa am reușit să îl iert pe tata, să refac relația cu el și să reușim să o păstram, fără ca niciunul să își mai dorească să fugă sau să îl acuze pe celalalt. Asta m-a ajutat sa fac pace și cu partea masculina din viața mea, să nu mai caut mereu vinovatul în ceilalți și să reușesc să comunic eficient ce îmi doresc pentru a duce o viață armonioasă.

Preferăm să ne ascundem în spatele unor măști care credem că ne protejeează, când de fapt ne țin la distanță de cei din jur și în imposibilitatea de a ne conecta real cu ei, de a avea relații fericite și împlinite. Uităm că și noi, precum o sămânța, avem nevoie de atenție, de afecțiune, de grijă și de timp. Avem nevoie de toate astea pentru a înflori și a da “roade bune”. Uităm să ne acordăm toate lucrurile care ne ajută să ne vindecăm de durere pentru a fi bine, fericiți și sănătoși! Ne-ar ajuta o atitudine deschisă, o acceptare față de defectele noastre. Ne-ar ajuta să înțelegem că ele au o sursă undeva și să ne îndreptăm cu blândețe atenția spre interiorul nostru, de unde vom primi răspunsurile!