Afla care sunt traumele din copilarie, cum te afecteaza ca adult si cum te vindeci de ele!

Ce sunt traumele copilariei?

Începem viața ca sclavi ai tribului. Înainte de a deveni indivizi cu o personalitate alfa bine definită, suntem sclavi ai tribului din care provenim.

Familia, anturajul,  şcoala, naţiunea, toate aceste grupuri de care aparţinem ne dictează cine suntem, ce e bine să ne dorim, care este definiţia fericirii, iar noi, la rândul nostru, vom investi tot ce avem în urmărirea acestor himere. Mai devreme sau mai târziu sfârşim dezamăgiţi, şi atunci avem de făcut o mare alegere: ne asumăm responsabilitatea, din punctul acela, pentru viaţa noastră şi calitatea ei sau devenim victime neajutorate.

Traume din copilarie – exemple din viata reala

O sămânţă plantată la vârsta de 5 ani

Când eram copil, crescând la bunica, aveam ore fixe pentru mese. Ora 8:00 pentru mic dejun, ora 13:00 pentru prânz şi ora 18:00 pentru cină. 

Între aceste ore nu se mânca, motivul principal fiind că bunica era compulsivă legat de curăţenie şi disciplină şi nu ne abăteam de la tradiţie.

Corpului îi prinde foarte bine să aibă ore regulate de mese, însă mie îmi era foame tot timpul înainte de cină şi de prânz, cum e şi normal.

În mintea mea a încolţit atunci un gând, o sămânţă care a fost plantată şi uitată: ”Într-o zi am să mănânc când vreau eu şi cum vreau, cât vreau şi ce vreau! Într-o zi voi fi cu adevărat liber să iau eu deciziile!”

Anii au trecut, şi acest gând a fost uitat, cel puţin de mintea conştientă, însă în mintea incoștientă el a rămas şi a aşteptat momentul propice să acţioneze. În jurul vârstei de 22 de ani, când am început să câştig primii mei bani, am început procesul meu de revoltă împotriva obiceiurilor bunicii. Mâncam doar junk food, la orice oră. De ce? Pentru că PUTEAM.

Era strigătul meu de libertate şi de luptă. 

”Na, să mai îmi zică acum cineva la ce ore să mănânc, cât anume şi ce anume! Acum eu sunt ALFA, liderul şi stăpânul vieţii mele şi am să mănânc!” Evident, toate astea se întâmplau extrem de puternic, însă sub radarul meu conştient. Abia acum pot vedea aceste comportamente pe care le-am legat cu Sorin.

Ce făcea Sorin? 

Mă punea să notez în caiet tot ce mănânc, ca să mă asigur că am 5 mese pe zi şi că sunt disciplinat. 

Eu am mers la Sorin când aveam 90 de kilograme. Îmi doream enorm de mult schimbarea.  Am făcut progrese notabile, însă pe acest drum al schimbării s-a întâmplat ceva.

Abonează-te și primești Mini-Cursul “Vindeca-ti traumele din copilarie printr-o serie de exerciții simple!“

Partea din mine care dorea schimbarea s-a ciocnit cu partea din mine care dorea libertatea.

Astfel a început un conflict interior. Vreau să slăbesc, să fiu în formă, să arăt bine, să am energie, însă, în acelaşi timp, vreau să fiu liber, să pot lua decizii pentru mine, să îmi arăt mie că sunt propriul meu stăpân. În mintea şi în sufletul meu, a fi în formă fizică bună şi a fi liber, se băteau cap în cap.

Ca să fiu liber trebuie să mănânc ce vreau şi când vreau, iar Sorin vrea să mă ajute, însă îmi ia libertatea (în percepția mea).

Cum te afecteaza ca adult, traumele pe care le-ai avut in copilarie?

Liber şi gras sau sănătos şi sclav?

Aceastea păreau alegerile mele, însă, aşa cum probabil te-ai prins, era doar o asociere pe care mintea mea o făcuse din cauza a ceea ce trăisem în copilărie, cu 30 de ani în urmă.

Până la 29 de ani, când a murit bunica, mergeam la ea de 4 ori pe săptămână să mănânc şi de multe ori aş fi făcut foamea fără mesele de la bunica, mai ales în perioada studenţiei. 

Mi-am iubit şi admirat bunica enorm şi nimeni nu ar fi avut cum să prevadă că orele fixe de mâncare şi acea disciplină puţin extremă m-au afectat ca şi copil. Totuşi, ca adult mi-a revenit mie sarcina de a-mi descoperi şi rezolva această problemă care acum mă oprea să fiu sănătos şi în formă fizică bună, pentru că la mine libertatea însemna libertatea de a mânca orice şi la orice oră.

Cine e Sorin pentru mine?

Omul acesta îmi vrea binele, dar, totuşi, pentru a-mi păstra libertatea trebuie să mă lupt cu el pentru că el este duşmanul care vrea să îmi ia libertatea. 

Sorin întruchipa autoritatea bunicii cu ore fixe de mâncare și disciplină de fier, iar eu trebuia să dovedesc că nu sunt fraier. Au trecut totuși 30 de ani și era foarte important să îmi arăt că bunica nu mai poate lua decizii pentru mine. Bunica murise, și eu încă mă luptam cu ea.

În faţa lui Sorin stătea Pera care voia din toată inima să aplice tot ce învăţa şi mai era şi un alt  Pera care privea ca un retardat, dădea din cap aprobator, apoi pleca de la sală ca să mănânce un hamburger pentru a verifica dacă mai e liber sau nu. Înţelegi perversitatea interioară cu care avem de luptat?

Un lucru din copilărie, o traumă, m-a marcat atât de tare încât a trebuit să mă lupt cu forţa a aproape 30 de ani de creștere și dezvoltare a acestei semințe. Ştii care e drama? 

Că şi a fi liber, şi a avea un abdomen plat, sunt ambele lucruri bune, însă, în mintea mea, ele erau în conflict pe acest plan pentru că a mânca la ore fixe pentru mine era sclavie şi dovada că sunt înlănţuit. După ce am realizat această legătură, am început munca de detaşare a mâncatului şi a libertăţii, înţelegând ce legături au existat între ele în mintea mea.

Cu ce te ajută povestea aceasta pe tine

Atunci când simţi că există o forţă care te opreşte să obţii ce îți doreşti, s-ar putea să existe un astfel de conflict şi în tine. S-ar putea ca odată, de mult, să îţi fi promis tu ţie că niciodată nu vei mai accepta un lucru, iar azi ai nevoie tocmai de acel lucru şi astfel începe lupta interioară.

De ce nu economisim bani când ştim foarte bine că nu suma contează, ci obiceiul? Dacă punem deoparte constant când avem bani puţini, ne vom păstra obiceiul pe măsură ce avem din ce în ce mai mult şi astfel vom deveni prosperi. Ne uităm la noi şi vedem că, deși ne dorim, nu facem acest lucru simplu. E ca și cum o forţă ne opreşte. Ne facem abonament la sală, ne luăm storcătorul de fructe, însă se pune praful pe ele.

La sală avem abonament, însă e uitat pe undeva, lângă ghiozdanul şi adidaşii noi, nefolosiţi.

Avem o relaţie minunată şi nu ştim să ne bucurăm de ea împreună cu partenerul pentru că suntem obsedaţi să ne facem viaţa grea cu orice preț, căutând nod în papură la orice.

E ca şi când încercăm să aducem la viaţă ceva nerostit, să trezim demoni adormiți care ne vor face viața praf. E ca și când avem o piatră de moară invizibilă la gât, însă greutatea ei are efecte foarte vizibile.

Vindecarea traumelor din copilarie

Primesc des intrebarea asta: Cum pot sa fac sa ma vindec URGENT?!

Vreau acum sa scap de tot ceea ce nu imi place in viata mea!

Vreau sa stiu clar momentul si locul cand m-am vindecat, cum fac?

Vindecarea nu e ca o potiune magica, pe care o iei acum si, cat ai clipi, dispar toate ranile.

Este un proces activ, nu pasiv, in care munca noastra este una continua.

Multi oameni cred ca Vindecarea inseamna Finalul, insa ea e, de fapt, Inceputul.

Odata ce devenim constienti de ranile noastre, ele ni se arata de fiecare data cand au ocazia, pentru a aprofunda vindecarea lor.

Pentru a munci sa le acceptam si sa ne iertam.

Cand incepem Vindecarea, nu inseamna ca stergem aceste rani pentru totdeauna. Ca uitam ce s-a intamplat.

Ci inseamna ca le putem vindeca tot mai mult de fiecare data, la cate un alt nivel de constienta.

Practic, pe masura ce ne vindecam, evoluam.

Poate deveni chiar si mai greu, inainte de a deveni mai usor.

Insa e o calatorie pe care o parcurgem toata viata si care devine din ce in ce mai frumoasa.

Tu ai inceput Vindecarea ta?

Care sunt traumele copilariei?

Avem totul la dispoziţie pentru a reuşi şi, totuşi, ne este frică de schimbare, chiar dacă  schimbarea este mult în bine. Acum, cu cât simţi că există forţe mai mari care te opresc să obţii ceea ce vrei, cu atât s-ar putea să ţi se tragă din traumele copilăriei. Vreau să facem rapid un test cu 10 întrebări, la care răspunzi cu Da sau Nu, şi la sfârşit îţi faci punctajul adunând toate răspunsurile cu Da.

Fă testul pentru evaluarea traumelor din copilărie

Poti face acest test aici: https://roxanaborz.ro/

Ca să te ajut să te simţi mai bine, în caz că ai avut traume în copilărie, scorul meu este 7. Adică ENORM. Până să-mi fac acest test nici eu nu am realizat că am avut o copilărie atât de traumatizantă, însă cred cu tărie că tot ce mi s-a întâmplat a fost spre binele meu. Ca şi în poezia lui Radu Gyr: ”Şi dacă singur rana nu-ţi legai/Cu mâna ta n-ai unge răni străine.”

De ce contează traumele în atingerea visurilor şi a obiectivelor?

Da, obiceiurile contează, însă de multe ori nu reuşim să facem un comportament de suficient de multe ori încât să devină un obicei. Da, motivaţia contează, însă de multe ori rămânem fără ea la foarte scurt timp după ce începem o activitate. Da, voinţa contează, însă de multe ori simţim că nu mai avem nici măcar o picătură. Există forţe care se opun oricărei încercări de a face o schimbare şi doar în momentul în care  le conştientizăm dobândim cu adevărat putere sau, mai bine zis, ne-o luăm înapoi.

Cum ne vindecăm, de traumele copilăriei?

În primul rând ne educăm:

Recomandari de carti despre traumele copilariei

Câteva din cele mai bune cărți cu care să începi:

Pe tărâmul fantomelor înfometate de Gabor Mate

Corpul nu uită niciodată – Bessel vad der Kolk

Abonează-te și primești Mini-Cursul “Vindeca-ti traumele din copilarie printr-o serie de exerciții simple!“