“Ce este iubirea de sine?” 

Este probabil una dintre cele mai des auzite întrebări de când am început să creez materiale în această direcție.

În acest articol vei înțelege ce este iubirea de sine, vei primi 2 exerciții practice pentru a te reconecta la tine insuți și o câteva resurse educaționale la final.

Iubirea de sine este cheia vindecării vieții tale.

Iubirea de sine este o energie vindecătoare.

Iar lipsa iubirii de sine înseamnă o viață trăită în neacceptare de sine, rupere de sine, deconectare de sine, care va duce apoi la convingeri toxice și la comportamente toxice, va duce la dependență, căutând să umplem acel gol interior pe care îl simțim pentru că ne-am deconectat de noi.

Pentru a înțelege mai bine ce înseamnă iubirea de sine, te invit să discutăm în primul rând ce nu este iubirea de sine.

Iubirea de sine nu este abuz
Iubirea de sine nu este a te lăsa pe tine pe locul doi mereu
Iubirea de sine nu este trădare și compromisuri făcute la infinit 

Iubirea de sine înseamnă să nu crezi despre tine că ești:  dificil de iubit, că ești insuficient, că ești incomplet, că ești defect, că meriți să fii tratat urât.

Iubirea de sine nu înseamnă nici să crezi despre tine că:

• nu meriți, 
• nu valorezi, 
• nu poți avea iubirea decât dacă te sacrifici și lupți, 
• nu poți avea relații sănătoase, 
• nu poți avea bani,
• nu poți avea fericire, 
• nu poți avea succes, 
• nu poți avea relații împlinite, 
• nu poți avea bucurie,
• nu ești suficient…

Asta nu este iubire de sine.

Unde te încadrezi legat de convingerile pe care le a despre ce meriți și cât valorezi, cât și legat de comporamentele pe care le ai și atitudinea ta în relațiile cu tine și cu ceilalți?

Relația cu tine însuți este ea însăși oglinda pentru restul relațiilor cu cei din jur. Iar de multe ori relația cu noi este una toxică, la fel ca și cele cu cei din jur.

De ce nu ne iubim pe noi și cum am ajuns aici?

Cum ar fi să mergem puțin în trecutul tău? Mă însoțești? 

Cum ar fi să mergem la primul moment în care ai luat decizia în mod inconștient că nu ești demn de a primi iubire? Sau respect? Sau grijă? 

Sau că ești invizibil și de aceea nu ar trebui  să ieși în evidență cu ceva ce are valoare pentru tine și, prin urmare, te-ai complacut în mediocritate?

Fă mental o scurtă călătorie în această copilăria ta și reamintește-ți care care au fost energia și informația de acolo: 

Poate abuz, poate neglijență, poate trădare, poate umilință, poate sentimentul că nu ești suficient de bun, poate abandonul, poate respingerea…

Indiferent care ar fi fost factorii care au predominat, acesta este modelul pe care l-am internalizat despre noi.

Un copil care este abuzat nu va înceta să-și iubească abuzatorii, va înceta să se iubească pe sine însuși.

Acesta este un citat pe care îl consider revelator pentru ceea ce se întâmplă în copilăria noastră și felul cum traumele din copilărie își pun amprenta asupra vieții noastre.

Studiile spun că acei copii ai căror părinți sunt indisponibili emoțional în momentele când copilul face ceva ce ar avea nevoie de prezența sau atenția părinților sau dacă părinții au o stare emoțională negativă, acei copii trag concluzia că nu trebuie să afișeze bucurie, entuziasm, sau să iasă în evidență cu ceva anume, deoarece nu sunt pe placul părinților.

Astfel, învățăm în copilărie să devenim indisponibili emoțional chiar pentru noi înșine.

Ne rupem de sufletul nostru, cu urmări pe viață.

Ne închidem în fața propriilor emoții și nevoi, că să nu supărăm, să nu deranjăm și să nu pierdem iubirea sau atașamentul.

Incremenim, deoarece nu avem alt sistem de apărare.

Acest comportament este unul de supraviețuire, iar creierul îl învață și îl aduce mai departe toată viața în toate relațiile noastre.

Asta, bineînțeles, dacă nu faci ceva că să inversezi procesul.

Iubirea de sine este o energie este o energie aparte, vindecătoare și este o energie cu care nu am fost obișnuiți.

Nimeni nu te-a invatat cum să te iubești.

Iar acum plătești un preț.

• Stai în relații toxice și abuzive
• Te lași pe ultimul loc pentru a caștiga o fărâmă de iubire
• Nu îți cunoști valoarea și nu te respecti și apreciezi
• ți-e greu să spui “nu” și să pui limite sănătoase
• Nu ai incredere în puterea ta personală
• Te imbolnavești și te critici aspru

Așteptăm salvarea de la celălalt: să ne iubească, să ne valideze, să pună capat suferinței și golului imens, făra să stim că salvarea, sursa iubirii este în interior, în inima ta.

Tot ce trebuie să faci este sa inveti sa te iubești pe tine mai mult

Am stabilit deja că indiferent cum am fost tratați, nu ne pierdem iubirea față de cei care ne-au rănit, ci ne pierdem iubirea, stima de sine și încrederea în noi înșine .

De ce se întâmpla asta?

Pentru că un copil nu știe să traducă ceea ce se întâmplă în mediu într-un mod rațional, el traduce emoțional, energia și informația.

Creierul emoțional este mai dezvoltat, spre deosebire de neocortex, care încă nu este complet dezvoltat la copii și care continuă să se dezvolte până la 18 ani.

Deci “traducem”emoțional ceea ce se întâmplă în mediu și facem ca povestea să fie despre noi, chiar dacă nu este.

Dacă mama cu tata se ceartă este vina mea,
Dacă tata a plecat este vina mea,
Dacă mama este în depresie poate am făcut eu ceva greșit,
Dacă ai mei sunt mereu supărați, dacă ai mei sunt mereu îngrijorați, poate eu nu sunt suficient de bun 

Copilul începe să simtă că nu este suficient de bun așa cum este.

Tu ai în interior acel copil rănit, nevindecat.

Cea mai mare problema societății este că oamenii simt că nu sunt suficienți și asta stă la baza consumerismului, la baza multor boli, a autosabotării succesului și vocației noastre, sau la baza relațiilor toxice pe care le întreținem.

Trauma ne face să ne deconectăm de noi și să ne trăim viața într-o fugă de sufletul nostru, pentru că doare.

Durere pe care mai apoi vom încerca să o liniștim cu oamenii, cu relații, cu mâncare, cu droguri, cu shopping , cu orice substanță sau comportament menit să ne liniștească pe termen scurt, dar cu efecte devastatoare pe termen lung.

Ce putem să facem este să începem să ne iubim pe noi înșine?

Iubirea de sine nu este un concept abstract, ci este o practică și este recomandat să devină un stil de viață.

Cum facem, deci, să înlocuim energia din traumă, energia și emoția de frică, de rușine, de vinovăție, de furie, de abandon, de tristețe, cu una de pace, de liniște, de împăcare, de acceptare totală?

Iubirea de sine – exercitii practice pe intelesul tuturor

Care sunt metodele practice prin care să începi să te iubești ?

Îți voi explica în câțiva pași simpli cum poți începe chiar acum acest proces.

Pasul unu este să îți dai voie să simți propriile emoții.

Să-ți dai voie să nu te mai lupți cu ceea ce simți și să rămâi lângă părțile din tine care au nevoie de iubire și de atenția ta chiar dacă la început este incomod.

Stai cu tine, ascultă-te cu răbdare și învață să îți fi alături în furtună. 

Astfel furtuna se va calma.

Pasul doi. Vindecarea copilului interior.

Ai încă în interiorul tău un copil rănit care are nevoie de atenția ta, de iubirea ta, de acceptare și nu de respingere și de a încerca să-l reprimi.

Începe sa îi spui că îl iubești și să stai aproape de această parte din tine, prin meditații, exerciții sau introspecție.

Pasul trei. Criticul interior și autocompasiunea.

Este nevoie să calmăm acea voce interioară care ne ceartă, care este perfecționistă, care vrea să ne apere dar ne ține pe loc în zona de confort.

Această voce se va liniști practicând o atitudine de auto-compasiune și blândețe intenționate.

Cu răbdare asupra ta, vocea criticului va deveni din ce în ce mai tăcută și mai puțin aspră.

Pasul patru. Crește stima de sine și încrederea în tine însuți.

Pentru asta este nevoie să să înveți sau redescoperi care sunt valorile tale personale și să te comporți ca atare.

Observă dacă acționezi în concordanță cu ceea ce este important pentru tine sau nu și decide sa triezi acțiunile care nu sunt conform valorilor tale.

Pasul cinci. Rescrierea poveștii personale de la victimă la erou.

Presupune să-ți dai seama că tu nu ești o victimă a ceea ce s-a întâmplat și poți fi cel care scrie mai departe povestea diferit.

Începe să îți asumi responsabilitatea pentru viața ta și să nu dai vina pe cei din afară pentru rezultatele tale.

Chiar dacă cei din afară te-au rănit, asumarea responsabilității înseamnă să conștientizezi că puterea este la tine și tu poți schimba povestea, deoarece ea este dinamică.

Pasul șase. Cunoaște-ți corpul.

A cunoaște ceea ce se întâmplă în corpul tău a te reconecta la corpul tău, a medita, a face exerciții, a face orice metode prin care să te oprești și să fii prezent în corpul tău aută sa redescoperi ceea ce e important și ce are nevoie.

Pentru asta îți propun următorul exercițiu: 

Inchide ochii cateva clipe si atinge-ti corpul in zona unde intuitia iti spune ca e nevoie de atentia ta.

Ce mesaj are corpul tau pentru tine? Ce nevoie are?

Ce te-a impiedicat pana acum sa ii oferi ceea ce are el nevoie? 

Cum ar fi ca de azi sa ii dai corpului ceea ce iti cere?

Un alt exercițiu pe care ți-l propun este să îți o oferi astăzi, acum, poate pentru prima dată în viața ta, o îmbrățișare sinceră și vindecătoare, din inima.

Stai câteva secunde și observă cum te simți? Ce schimbare tocmai s-a petrecut în sufletul și corpul tău? 

Pasul șapte. Ascultă-ți intuiția

Intuiția este cea mai profundă vocea cea care ne ghidează și pe care o reprimăm, pentru că nu avem încredere în noi.

Intuiția este ca un profesor inetrn care ști edinainte drumul și pericolele, și ne ghideaza dacă p ascultăm și o lăsăm.

Așadar, învață să ai încredere în propia intuiție și ascultă-i vocea.

În final, doresc să îți las și câteva recomandări de cărți despre iubirea de sine:

Acestea sunt:

Femei care aleargă cu lupii, de Dr Clarissa Pinkola Estes
Femei care iubesc prea mult, de Robin Norwood
Arta Subtilă a Nepăsării, de Mark Manson.

Reține: Lipsa iubirii de sine este că o otravă pe care o bei zilnic, mințindu-te singur că mâine va fi altfel.

Mâine este atât de scurt, iar viitorul este doar un trecut care se repetă, dacă decizi să faci același lucru pe care l-ai făcut ieri, săptămâna trecută, anul trecut.

Și anume, să închizi ochii.

Să închizi ochii la trădare, la abuz, la indiferență și detașare emoțională, la nepăsare, la dezechilibrul de putere…

Se spune că nu știm cum arată viitorul.

Însă dacă nu schimbi nimic, de ce crezi că ar fi atât de diferit față de trecut?

Am creat pentru cei care nu mai vor să sufere din cauza lipsei iubirii de sine o serie de materiale utile.

Un Minicurs Gratuit cu 7 lecții pentru iubirea de sine, pe care îl găsești aici. 

Un Curs Transformațional de 8 săptămâni, pe cale să înceapă și la care te poți înscrie, momentan pe lista de așteptare, de aici

Un Program de meditații ghidate de 30 de zile, îl găsești aici

Și cel mai recent produs al meu, o Carte audio, “Firimiturile nu țin de foame”, de aici.

Începe acum procesul transformator de iubire de sine și peste un timp îți vei mulțumi pentru decizia luată.

Love,

R